asta imi place beaucoup mieux. e o intelegere mai acuta a subiectului, ca boala a sufletului.. ca alienare.. eu inteleg iubirea fie ca dependenta fie ca nebunie.. ori aici imi pare si una si alta :) foarte frumos..
pentru ca v-ati bagat in niste chestii care ne depasesc (desi va dau dreptate amandoura) si pentru ca atunci cand iubesti trebuie sa ai si parte de amuzament si pentru ca suntem curiosi a ce vor tipa fetele dupa ce citesc ce urmeaza, avem din folclor:
Paragraful pierdut din Geneza:
Dumnezeu l-a intrebat pe Adam: "Ce se intampla cu tine?" Adam a raspuns ca nu avea pe nimeni cu care sa mai schimbe din cand in cand cate o vorba. Atunci Dumnezeu i-a spus ca o sa ii faca lui Adam o femeie. Dumnezeu a zis: "Aceasta persoana blanda si suava va aduna si prepara hrana pentru tine iar atunci cand vei descoperi hainele, ea o sa ti le spele. Ea va fi intotdeauna de acord cu orice decizie pe care o vei lua. Ea iti va face copii si nu iti va cere niciodata sa te trezesti in mijlocul noptii ca sa ai grija de ei. Ea nu te va cicali si va fi prima care va admite ca a gresit atunci cand tu nu vei fi de acord cu ceva. Ea nu va avea niciodata dureri de cap si iti va da in mod liber dragoste si pasiune ori de cate ori vei avea nevoie de ele." Atunci Adam L-a intrebat pe Dumnezeu: "Si cat o sa ma coste o astfel de femeie?" Dumnezeu a raspuns: "Un brat si un picior". La care Adam a intrebat: "Si ce pot sa primesc daca dau doar o coasta?"
Nu stiu, am incercat sa ma apropii de Lara Fabian, dar parca mi se pare prea tanara pentru ce canta... si devine asa... jucata tot timpul, nu stiu, parca si ea isi impune sa cante cu patos... In fine poate nu o simt eu, nu stiu, dar am incercat... Adica o ascult pe ea si am senzatia ca fie nu am trait pana acum, fie ea de fapt nu prea a trait si canta din texte... Ceva imi scapa, poate...
@Ema: intru totul de acord, iubirea, pentru mine inseamna tot asa mai mult asta daruire, altruism, rasfrangere in celelalt... Dar toate cuvintele imi suna pretentios si insuficient pana la urma... muzica, pictura pot fi mai clare... de exemplu, Gianna Nannini de mai devreme mi se pare o reprezentare mai onesta...
@John: treaba cu dependenta si nebunia mi se par mai degraba niste derive nefericite... (nu ca nu le-as fi trait, sau poate tocmai de aceea)... de care ti se face si dor pana la urma (cel putin din cand in cand)...
Imi place mult sa va citesc pentru ca voi reusiti sa transformati in cuvinte niste trairi care mie imi par imposibil de verbalizat (si de aceea, cum zicea si popic, artele te pot ajuta mult)
Totusi in anumite momente de ratiune, nu pot sa nu imi amintesc ce spunea Freud si anume ca actiunile noastre, toate, fara exceptie, au la baza doua motivatii: impulsul sexual si importanta de sine.
De aici, se pot explica toate: daruire, nebunie, altruism, dependenta, obsesie ...
:)
(asta vine ca o completare a discutiei, ca un unghi din care discutia nu a privit pana acum (si nu inseamna ca nu impartasesc ideile expuse pana acum mai sus si poate cele ce vor urma))
Partea misto a iubirii este ca te poti bucura de ea si tipa (dc esti femeie, dupa cum ne-a invatat Liliana) si o poti trai din plin. Cand se consuma, nu este nevoie de drama .. cauti sa simti din nou .. si incepe iarasi bucuria :)
@Ema de acord, dar nu cred ca e cazul aici.. o iubire egoista pasionala si nemiloasa nu presupune sa te sacrifici, nimeni nu se sacrifica, nu se jerfeste, ci mai degraba este sacrificat.. de soarta daca vrei. ce ai spus tu e frumos, desi un pic trist
@vlad cunosc sentimentul asta al tau, al efortului de a te apropia de un cantec pe care, in ceea ce priveste vibratiile, nu stii daca sa-l refuzi sau nu cumva ti se refuza el tie.. si eu dau vina pe cantaret, pe public, pe textier.. insa in cazul asta.. pentru mine cel putin nu e cazul, pentru ca ma regasesc in acel malade strigat de ea (ceea ce nu-ti doresc neaparat) si odata in plus pentru ca acest aer amatoricesc al ei (pe care l-ai sugerat tu ca posibil) intareste insasi drama. Drama iubirii asa cum o prezinta ea, ca alienare, "greseala" prea scump platita, destine paralele. Totusi efectul acestei iubiri, adica nuanta de nebunie, de suferinta, mai mult sau mai putin dorita, consimtita.. de victima ei mi se pare autentic redat si trait. Artistic vorbind are niste accente false dar eu fac exceptie de ele, de dragul sentimentului care le cauzeaza.
@adi sunt tare curios cum explici nebunia si toate alea plecand de la cele 2 cauze freudiene si sa le zicem asa logice. e ca un fel de veriga lipsa, tocmai de aia si cantam atata, ca sa umplem golul.
asta cu: "cand se consuma, nu este nevoie de drama" ca o luam de la capat, ai dreptate, dar pe mine m-a facut sa rad gandindu-ma ca daca acel "consum" despre care zici nu trece asa repede si ocupa o buna parte dintr-o relatie.. :).. in fond, ca sa te jertfesti, cum zice Ema, trebuie sa te si consumi, nu?
altruismul este un concept abstract, s-a demonstrat ca motivatia asa-zisului "altruist" este sa-si demonstrezie siesi ca este util, cerut, puternic (pt ca poate oferi). Amorezatul altruist este interesat de imaginea sa in ochii persoanei pe care incearca sa o impresioneze (importanta de sine).
nebunie: sa te uiti in natura, la ritualurile de imperechere, ce sunt in stare unele fapturi sa intreprinda pentru a-si atrage partenerul. Si noi oamenii facem nebunii pentru a impresiona si castiga fiinta dorita (evident sexual). Si asta cat mai repede ! Toti am trecut banuiesc prin domolirea de dupa 2 ani. Ce nebunii mai faci atunci?
Pot continua si cu celelalte, dar nu am pretentia ca le stiu eu pe toate. Am avut doar curiozitatea sa observ si sa ma observ. Si sa citesc niste studii ale unora. Mi se pare mai fara dubii psihologia decat fizica/matematica.
Chiar nu inteleg ce este rau in a intelege cum functioneaza lucrurile. Nu mi se pare ca le strica din efect (hai, poate putin din mister).
Un om istet care intelege, cred ca poate trece la urmatorul nivel in a simti. Si sunt convins ca oricine dintre noi ar zambi "pe sub mustata" la declaratiile de iubire nesfarsita a doi adolescenti ...
@adi eu in general ii invidiez pe adolescenti, si incerc sa-i copiez, crezand ca pot redeveni unul.. excelenta definitia altruismului, practic ai definit contrariul.. ce faci dupa doi ani? pai incepi sa te consumi...:)
@busu, @cata eu cred ca nu mai tineti minte o iota din ce ati zis aici, atunci cand se intampla...deci melodiile relevante, va rugam...cine este restant...adica eu, imediat:D
cum oare sa intelegem sufletul prin analizele lui Freud?! mi se pare un demers fara sorti de izbanda; e ca si cum as incerca sa inteleg si sa reproduc pictura lui Raffael studiind compozitia chimica a culorilor folosite; chiar daca am acele culori nu voi putea niciodata picta ca el... si degeaba stiu care-i compozitia culorilor daca nu am trairea lui; de unele lucruri e mai bine sa te apropii altfel decat cu Freud...
@Ema: I totally agree! Dar, oricat de sinistru ar parea, sunt unii care se apuca de exemplu sa creeze programe de calculator care sa picteze à la Kandinski, à la da Vinci, etc... Personal am asistat la asemenea exposé-uri si demonstratii... Evident ca sentimentul trezit in mine a fost unul de malaise profund (ameteala, dureri de cap)... Nici pomeneala de Kandinski acolo, era doar o asemanare superficiala, o chestie de apropiere a formelor... Adica tot asa o tentativa de a aborda "stiintific" pictura, de exemplu... In acel moment am stiut sigur ce NU vreau sa fac vreodata in viata :-D
pana una alta, nu putea sa lipseasca teoria lui Freud cu privire la iubire...e chiar interesant sa avem opinii variate si o perspectiva mai larga asupra problemei:)
dragi prieteni .. am zis eu ca o las balta cu Freud (saracul, i-am tocit numele), dar nu se poate, ati pierdut esenta
pt. @ema si @popic .. sentimentalistii blogului (si o zic cu drag)
a intelege (pacat ca nu pot sublinia) mi se pare esential; daca intelegi asta nu inseamna ca poti sau este necesar a si simula (exemplul cu pictura).
Revenind la ideea mea: este esential sa ne intelegem sufletul (folosind orice mijloace, fie si psihanaliza). Pentru a trece prin viata fericiti, fara niciun regret, fara a fi vulnerabili. Observ in jur meu atatia oameni blocati in nefericire din cauza ca nu inteleg, ca nu isi explica unele chestii. Si recunosc ca in trecut am simtit si eu la fel. Si nu doar o data. Probabil daca nu simteam, nici nu as fi avut imboldul sa inteleg.
Si acum pe bune, cine isi doreste sa fie nefericit? Careva?
@ema am observat cum ti-a displacut mafia. Acel joc este pana la urma un experiment care-ti demonstreaza cum cineva instruit (nu pretind ca as fi) iti poate manipula lejer actiunile, mergand pe calea emotionala. Cum poate? Pentru ca intelege cum functionezi. Este posibil? Da, este. Tot ce facem noi oamenii, facem pe cale emotionala si prea putin rationala.
Pe voi nu va pune pe ganduri chestia asta?
Intr-o lume ideala unde toti am simti intens si curat si totul ar merge bine si ar fi numai floricele (nu pop-corn) imprejur, intelegerea nu ar avea niciun rost. De ce sa pierdem timp, intelegand. In loc sa traim cele frumoase care ni se intampla.
Eu nu zic ca in bratele iubitului (ema) sau printre 3 nimfe (popic) sa te opresti si sa te intrebi: opa, de ce simt ce simt? Nu. Dar cand lucrurile o iau razna, cand incepe sa apara nebunia, obsesia, depresia .. nu merita sa ne dam un pic inapoi, sa analizam si sa intelegem?
Cum ai zis si tu popic legat de frumos: ca depinde de noi, ca putem schimba pentru a vedea mai mult frumos. Aceasta actiune vine din "a simti" sau nu cumva este un act rational ? Ai ajuns sa fii suficient de inteligent, incat sa intelegi ca a fi fericit nu depinde de exterior ci de tine. Mintea, in parerea mea, este cel mai de pret dar pe care l-am primit. Un adevarat regizor. Simtirile, emotiile, sunt actori pe o scena. Esti obisnuit sa apreciezi actorii si de obicei uiti de regizor.
frumoasa abordarea, jos palaria... cred ca in ultima vreme tot mai putin reuseste sa ramana nealterata ratiunea...ratiunea aceea sanatoasa:) la asta nu prea ne gandim... si ramane daca este sustinuta de puterea noastra interioara. si sunt de acord sa ingrijeasca sufletul...insa uneori trebuie sa fie indeajuns de inteligenta sa se mai si retraga la o cafea...ii face bine:D
@vlad poate varianta cantata de dalida ti se pare mai sincera...eu o prefer pe lara fara discutie.. http://www.youtube.com/watch?v=ao-Tvv96FKc
Busu tu chiar ai vocatie de apostol; vrei neaparat ca ceilalti sa gandeasca la fel ca tine! de ce? cand e atat de frumos ca suntem diferiti! ce te-ai fi facut daca erau mai multi ca tine?! :-) sincer cred ca nu ti-ar fi placut...; fiecare cunoaste lumea asa cum poate, eu nu pot cunoaste lumea prin intermediul lui Freud pentru ca nu cred in el; dar lasa-ma sa traiesc si eu! e loc pt toti! in plus sunt atatea modalitati de cunoastere, de ce sa te blochezi intr-una singura... care si aia are atatea lipsuri... si daca tot vrei cunoastere atunci inceaca sa ne cunosti si pe noi nu doar pe tine...
daca toti am fi fost ca Freud, ce lume urata ar fi fost...
Hai mai ema ca nu se punea problema sa nu "te las sa traiesti" si tu; imi expuneam parerea, asa cum si tu ti-ai expus-o pe a ta; doar ca a mea a fost bine argumentata si probabil de aceea te-ai simtit putin in pericol.
In postarea anterioara mi-am dorit sa lamuresc ideea de la care am plecat, pentru ca mi s-a parut atat negata cat si altfel inteleasa. Pana la urma nu am negat nimic din ce ati spus voi, am incercat doar o explicatie. Tu probabil ai simtit nevoia de a nega pentru ca ti-ai simtit crezul in pericol. Cu alte cuvinte ai incercat sa-ti conservi personalitatea in fata altor idei. Vezi, e un pic periculos, am impresia ca tu esti cea care esti multumita cu ce stii si nesigura sa incerci si altceva.
Evident ca pana la urma fiecare traieste dupa crezul sau; ne scapa de plictis (sa fi fost toti la fel).
Dar cum atatea lucruri sunt impuse in comun (educatia, etica, religia), incurajez si alte unghiuri de vedere, diferite. De ce sa luam totul de a gata si sa ne multumim. Pana la urma a simti, este cel mai simplu de facut. A intelege este un pic mai greu ...
hmm.. cuvinte grele, cred ca va subestimati reciproc, dar ma rog treaba voastra pana la urma..
@Adi tot cu tine am ce am.. cred ca inteleg tot ceea ce vrei tu sa zici, doar ca exista o parte daca vrei mistica care scapa din peisaj, si pe care daca te apuci s-o explici ai stricat tot farmecul (sti si tu de asta).. si uite de exemplu daca te apuci sa explici credinta, ai facut-o praf si n-o sa mai crezi in veci decat daca te loveste damblaua pe la batranete.. momentul asta al revelatiei divine poate sa vina, ma gandesc eu, mult mai natural prin preluarea feelingului de la cineva.. cu totii avem o bunica, bunic sau altceva pe acasa care a pastrat traditia asta..a credintei si sincer sa fiu, eu cred acum pentru ca bunica mea credea cand era mica. Sigur, nu cred la fel ca ea, si urmasii mei poate nu vor mai crede deloc, treaba lor, doar ca aceasta revelatie mistica nu se intelege, ci se transmite..
de la ce plecasem de fapt? ah, de la iubire.. imi place sa cred ca va voi de fapt va iubiti..;)
tu John esti ca uleiul in motor, faci lucrurile sa merga, ai intrat tu si ai moderat acest mic conflict/neintelegere
pentru ca am promis ca las subiectul pe o iesire la munte cand sleiti de misto-uri vom vorbi chestii serioase, hai sa-ti spun o faza aseara .. mistica
ma stii, sunt agnostic convins si totusi in ultimele nopti am visat detaliat membrii ai familiei mele care nu mai sunt in viata: eram cu tata la masa pe care o tot organiza bunica, iar in alt vis radeam cu tataie-miu cel ghidus
ei si aseara, in putina palavrageala inainte de somn, ii povestesc lu' Len ce am visat; iar ea (credincioasa, dar nu religioasa) imi spune ca se zice ca saptamana mare este saptamana mortilor, in ideea ca urmeaza invierea lui Iisus si se agita si ei pe acolo
iti zic ca am avut asa un nod in gat .. m-am gandit mai oare o fi adevarat, ei chiar se simt vii traind in visele mele (ce era fain este ca in toate era buna dispozitie); si am adormit asa, nu stiu cum sa spun, miscat de cele intamplate
faza e ca azi noapte nu i-am mai visat pe ai mei (ca si cum stiind ca m-am prins, s-au lasat asteptati), insa am visat niste victime ale unui accident sau ceva de genul .. na sa s-au prins si altii ca in visele mele e distractie si vin cu totii
ce vreau sa zic este ca exista mister (si John, stii si tu cat ador misterul) ... exista si chestii neintelese si neexplicate ... exista si teorii .. cine stie cat de precise sunt ... mai devreme, incercam sa expun o teorie, nici eu nu cred ca este 100% adevrata (dar ce ce am impresia ca nu zic asta pt prima oara)
coincidenta, ieri m-am gandit la ulei de motor si ca ar trebui schimbat - nu l-am schimbat niciodata..:) felicitari pentru ca mai visezi, eu nu prea visez cu lunile.. si totusi ieri noapte am visat ca, intr-o curba pe o stanca, am iesit de pe carosabil si.. saream cu masina intr-o prapastie.. in premiera pentru visele mele.. si cum saream asa.. inca nu incepusem sa cad.. inca pluteam.. m-am uitat in jos plin de speranta si am vazut ca mai erau vreo 200-300 de metri.. moment in care am realizat ca am sa mor si in mod ciudat m-am linistit..
26 comentarii:
asta imi place beaucoup mieux. e o intelegere mai acuta a subiectului, ca boala a sufletului.. ca alienare.. eu inteleg iubirea fie ca dependenta fie ca nebunie.. ori aici imi pare si una si alta :) foarte frumos..
este, da:) si sunt cele mai des intalnite ipostaze ale iubirii acestea descrise de tine.
mai este si cea in care tipi de fericire (da, femeile mai tipa cand iubesc), in care esti perfect fericit si in armonie si completare cu celalalt.
subiect greu, domnule...:)
pentru ca v-ati bagat in niste chestii care ne depasesc (desi va dau dreptate amandoura) si pentru ca atunci cand iubesti trebuie sa ai si parte de amuzament si pentru ca suntem curiosi a ce vor tipa fetele dupa ce citesc ce urmeaza, avem din folclor:
Paragraful pierdut din Geneza:
Dumnezeu l-a intrebat pe Adam:
"Ce se intampla cu tine?"
Adam a raspuns ca nu avea pe nimeni cu care sa mai schimbe din cand in cand cate o vorba.
Atunci Dumnezeu i-a spus ca o sa ii faca lui Adam o femeie.
Dumnezeu a zis:
"Aceasta persoana blanda si suava va aduna si prepara hrana pentru tine iar atunci cand vei descoperi hainele, ea o sa ti le spele.
Ea va fi intotdeauna de acord cu orice decizie pe care o vei lua. Ea iti va face copii si nu iti va cere niciodata sa te trezesti in mijlocul noptii ca sa ai grija de ei.
Ea nu te va cicali si va fi prima care va admite ca a gresit atunci cand tu nu vei fi de acord cu ceva.
Ea nu va avea niciodata dureri de cap si iti va da in mod liber dragoste si pasiune ori de cate ori vei avea nevoie de ele."
Atunci Adam L-a intrebat pe Dumnezeu:
"Si cat o sa ma coste o astfel de femeie?"
Dumnezeu a raspuns:
"Un brat si un picior".
La care Adam a intrebat:
"Si ce pot sa primesc daca dau doar o coasta?"
restul .. e istorie ..
a nimerit o oferta promotionala...cu o coasta a iesit mult mai bine:)
eu as descrie iubirea si prin alte cuvinte... cum ar fi daruire, uitare de sine, altruism...
Nu stiu, am incercat sa ma apropii de Lara Fabian, dar parca mi se pare prea tanara pentru ce canta... si devine asa... jucata tot timpul, nu stiu, parca si ea isi impune sa cante cu patos... In fine poate nu o simt eu, nu stiu, dar am incercat... Adica o ascult pe ea si am senzatia ca fie nu am trait pana acum, fie ea de fapt nu prea a trait si canta din texte... Ceva imi scapa, poate...
@Ema: intru totul de acord, iubirea, pentru mine inseamna tot asa mai mult asta daruire, altruism, rasfrangere in celelalt... Dar toate cuvintele imi suna pretentios si insuficient pana la urma... muzica, pictura pot fi mai clare... de exemplu, Gianna Nannini de mai devreme mi se pare o reprezentare mai onesta...
@John: treaba cu dependenta si nebunia mi se par mai degraba niste derive nefericite... (nu ca nu le-as fi trait, sau poate tocmai de aceea)... de care ti se face si dor pana la urma (cel putin din cand in cand)...
Imi place mult sa va citesc pentru ca voi reusiti sa transformati in cuvinte niste trairi care mie imi par imposibil de verbalizat (si de aceea, cum zicea si popic, artele te pot ajuta mult)
Totusi in anumite momente de ratiune, nu pot sa nu imi amintesc ce spunea Freud si anume ca actiunile noastre, toate, fara exceptie, au la baza doua motivatii: impulsul sexual si importanta de sine.
De aici, se pot explica toate: daruire, nebunie, altruism, dependenta, obsesie ...
:)
(asta vine ca o completare a discutiei, ca un unghi din care discutia nu a privit pana acum (si nu inseamna ca nu impartasesc ideile expuse pana acum mai sus si poate cele ce vor urma))
Partea misto a iubirii este ca te poti bucura de ea si tipa (dc esti femeie, dupa cum ne-a invatat Liliana) si o poti trai din plin. Cand se consuma, nu este nevoie de drama .. cauti sa simti din nou .. si incepe iarasi bucuria :)
@Ema
de acord, dar nu cred ca e cazul aici.. o iubire egoista pasionala si nemiloasa nu presupune sa te sacrifici, nimeni nu se sacrifica, nu se jerfeste, ci mai degraba este sacrificat.. de soarta daca vrei. ce ai spus tu e frumos, desi un pic trist
@vlad
cunosc sentimentul asta al tau, al efortului de a te apropia de un cantec pe care, in ceea ce priveste vibratiile, nu stii daca sa-l refuzi sau nu cumva ti se refuza el tie.. si eu dau vina pe cantaret, pe public, pe textier.. insa in cazul asta.. pentru mine cel putin nu e cazul, pentru ca ma regasesc in acel malade strigat de ea (ceea ce nu-ti doresc neaparat) si odata in plus pentru ca acest aer amatoricesc al ei (pe care l-ai sugerat tu ca posibil) intareste insasi drama. Drama iubirii asa cum o prezinta ea, ca alienare, "greseala" prea scump platita, destine paralele. Totusi efectul acestei iubiri, adica nuanta de nebunie, de suferinta, mai mult sau mai putin dorita, consimtita.. de victima ei mi se pare autentic redat si trait. Artistic vorbind are niste accente false dar eu fac exceptie de ele, de dragul sentimentului care le cauzeaza.
@adi
sunt tare curios cum explici nebunia si toate alea plecand de la cele 2 cauze freudiene si sa le zicem asa logice. e ca un fel de veriga lipsa, tocmai de aia si cantam atata, ca sa umplem golul.
asta cu: "cand se consuma, nu este nevoie de drama" ca o luam de la capat, ai dreptate, dar pe mine m-a facut sa rad gandindu-ma ca daca acel "consum" despre care zici nu trece asa repede si ocupa o buna parte dintr-o relatie.. :).. in fond, ca sa te jertfesti, cum zice Ema, trebuie sa te si consumi, nu?
@John
altruismul este un concept abstract, s-a demonstrat ca motivatia asa-zisului "altruist" este sa-si demonstrezie siesi ca este util, cerut, puternic (pt ca poate oferi). Amorezatul altruist este interesat de imaginea sa in ochii persoanei pe care incearca sa o impresioneze (importanta de sine).
nebunie: sa te uiti in natura, la ritualurile de imperechere, ce sunt in stare unele fapturi sa intreprinda pentru a-si atrage partenerul. Si noi oamenii facem nebunii pentru a impresiona si castiga fiinta dorita (evident sexual). Si asta cat mai repede ! Toti am trecut banuiesc prin domolirea de dupa 2 ani. Ce nebunii mai faci atunci?
Pot continua si cu celelalte, dar nu am pretentia ca le stiu eu pe toate. Am avut doar curiozitatea sa observ si sa ma observ. Si sa citesc niste studii ale unora. Mi se pare mai fara dubii psihologia decat fizica/matematica.
Chiar nu inteleg ce este rau in a intelege cum functioneaza lucrurile. Nu mi se pare ca le strica din efect (hai, poate putin din mister).
Un om istet care intelege, cred ca poate trece la urmatorul nivel in a simti. Si sunt convins ca oricine dintre noi ar zambi "pe sub mustata" la declaratiile de iubire nesfarsita a doi adolescenti ...
@adi
eu in general ii invidiez pe adolescenti, si incerc sa-i copiez, crezand ca pot redeveni unul.. excelenta definitia altruismului, practic ai definit contrariul.. ce faci dupa doi ani? pai incepi sa te consumi...:)
@busu, @cata
eu cred ca nu mai tineti minte o iota din ce ati zis aici, atunci cand se intampla...deci melodiile relevante, va rugam...cine este restant...adica eu, imediat:D
cum oare sa intelegem sufletul prin analizele lui Freud?! mi se pare un demers fara sorti de izbanda; e ca si cum as incerca sa inteleg si sa reproduc pictura lui Raffael studiind compozitia chimica a culorilor folosite; chiar daca am acele culori nu voi putea niciodata picta ca el... si degeaba stiu care-i compozitia culorilor daca nu am trairea lui; de unele lucruri e mai bine sa te apropii altfel decat cu Freud...
@Ema: I totally agree! Dar, oricat de sinistru ar parea, sunt unii care se apuca de exemplu sa creeze programe de calculator care sa picteze à la Kandinski, à la da Vinci, etc... Personal am asistat la asemenea exposé-uri si demonstratii... Evident ca sentimentul trezit in mine a fost unul de malaise profund (ameteala, dureri de cap)... Nici pomeneala de Kandinski acolo, era doar o asemanare superficiala, o chestie de apropiere a formelor... Adica tot asa o tentativa de a aborda "stiintific" pictura, de exemplu... In acel moment am stiut sigur ce NU vreau sa fac vreodata in viata :-D
pana una alta, nu putea sa lipseasca teoria lui Freud cu privire la iubire...e chiar interesant sa avem opinii variate si o perspectiva mai larga asupra problemei:)
dragi prieteni .. am zis eu ca o las balta cu Freud (saracul, i-am tocit numele), dar nu se poate, ati pierdut esenta
pt. @ema si @popic .. sentimentalistii blogului (si o zic cu drag)
a intelege (pacat ca nu pot sublinia) mi se pare esential; daca intelegi asta nu inseamna ca poti sau este necesar a si simula (exemplul cu pictura).
Revenind la ideea mea: este esential sa ne intelegem sufletul (folosind orice mijloace, fie si psihanaliza). Pentru a trece prin viata fericiti, fara niciun regret, fara a fi vulnerabili. Observ in jur meu atatia oameni blocati in nefericire din cauza ca nu inteleg, ca nu isi explica unele chestii. Si recunosc ca in trecut am simtit si eu la fel. Si nu doar o data. Probabil daca nu simteam, nici nu as fi avut imboldul sa inteleg.
Si acum pe bune, cine isi doreste sa fie nefericit? Careva?
@ema am observat cum ti-a displacut mafia. Acel joc este pana la urma un experiment care-ti demonstreaza cum cineva instruit (nu pretind ca as fi) iti poate manipula lejer actiunile, mergand pe calea emotionala. Cum poate? Pentru ca intelege cum functionezi. Este posibil? Da, este. Tot ce facem noi oamenii, facem pe cale emotionala si prea putin rationala.
Pe voi nu va pune pe ganduri chestia asta?
Intr-o lume ideala unde toti am simti intens si curat si totul ar merge bine si ar fi numai floricele (nu pop-corn) imprejur, intelegerea nu ar avea niciun rost. De ce sa pierdem timp, intelegand. In loc sa traim cele frumoase care ni se intampla.
Eu nu zic ca in bratele iubitului (ema) sau printre 3 nimfe (popic) sa te opresti si sa te intrebi: opa, de ce simt ce simt? Nu. Dar cand lucrurile o iau razna, cand incepe sa apara nebunia, obsesia, depresia .. nu merita sa ne dam un pic inapoi, sa analizam si sa intelegem?
Cum ai zis si tu popic legat de frumos: ca depinde de noi, ca putem schimba pentru a vedea mai mult frumos. Aceasta actiune vine din "a simti" sau nu cumva este un act rational ? Ai ajuns sa fii suficient de inteligent, incat sa intelegi ca a fi fericit nu depinde de exterior ci de tine. Mintea, in parerea mea, este cel mai de pret dar pe care l-am primit. Un adevarat regizor. Simtirile, emotiile, sunt actori pe o scena. Esti obisnuit sa apreciezi actorii si de obicei uiti de regizor.
:)
frumoasa abordarea, jos palaria...
cred ca in ultima vreme tot mai putin reuseste sa ramana nealterata ratiunea...ratiunea aceea sanatoasa:) la asta nu prea ne gandim...
si ramane daca este sustinuta de puterea noastra interioara.
si sunt de acord sa ingrijeasca sufletul...insa uneori trebuie sa fie indeajuns de inteligenta sa se mai si retraga la o cafea...ii face bine:D
@vlad
poate varianta cantata de dalida ti se pare mai sincera...eu o prefer pe lara fara discutie..
http://www.youtube.com/watch?v=ao-Tvv96FKc
Busu tu chiar ai vocatie de apostol; vrei neaparat ca ceilalti sa gandeasca la fel ca tine! de ce? cand e atat de frumos ca suntem diferiti! ce te-ai fi facut daca erau mai multi ca tine?! :-) sincer cred ca nu ti-ar fi placut...; fiecare cunoaste lumea asa cum poate, eu nu pot cunoaste lumea prin intermediul lui Freud pentru ca nu cred in el; dar lasa-ma sa traiesc si eu! e loc pt toti! in plus sunt atatea modalitati de cunoastere, de ce sa te blochezi intr-una singura... care si aia are atatea lipsuri... si daca tot vrei cunoastere atunci inceaca sa ne cunosti si pe noi nu doar pe tine...
daca toti am fi fost ca Freud, ce lume urata ar fi fost...
Hai mai ema ca nu se punea problema sa nu "te las sa traiesti" si tu; imi expuneam parerea, asa cum si tu ti-ai expus-o pe a ta; doar ca a mea a fost bine argumentata si probabil de aceea te-ai simtit putin in pericol.
In postarea anterioara mi-am dorit sa lamuresc ideea de la care am plecat, pentru ca mi s-a parut atat negata cat si altfel inteleasa. Pana la urma nu am negat nimic din ce ati spus voi, am incercat doar o explicatie. Tu probabil ai simtit nevoia de a nega pentru ca ti-ai simtit crezul in pericol. Cu alte cuvinte ai incercat sa-ti conservi personalitatea in fata altor idei. Vezi, e un pic periculos, am impresia ca tu esti cea care esti multumita cu ce stii si nesigura sa incerci si altceva.
Evident ca pana la urma fiecare traieste dupa crezul sau; ne scapa de plictis (sa fi fost toti la fel).
Dar cum atatea lucruri sunt impuse in comun (educatia, etica, religia), incurajez si alte unghiuri de vedere, diferite. De ce sa luam totul de a gata si sa ne multumim. Pana la urma a simti, este cel mai simplu de facut. A intelege este un pic mai greu ...
sa spui ca a simti este cel mai simplu mi se pare asa o aroganta... si o dovada de diletantism... dar poate te ajuta Freud sa intelegi mai multe :-)
daca nu mai are nimeni nici o parere, sau ceva de adaugat, as inchide acest subiect pentru ca incepe sa ia o turnura deloc constructiva
FIN
hmm.. cuvinte grele, cred ca va subestimati reciproc, dar ma rog treaba voastra pana la urma..
@Adi
tot cu tine am ce am..
cred ca inteleg tot ceea ce vrei tu sa zici, doar ca exista o parte daca vrei mistica care scapa din peisaj, si pe care daca te apuci s-o explici ai stricat tot farmecul (sti si tu de asta).. si uite de exemplu daca te apuci sa explici credinta, ai facut-o praf si n-o sa mai crezi in veci decat daca te loveste damblaua pe la batranete.. momentul asta al revelatiei divine poate sa vina, ma gandesc eu, mult mai natural prin preluarea feelingului de la cineva.. cu totii avem o bunica, bunic sau altceva pe acasa care a pastrat traditia asta..a credintei si sincer sa fiu, eu cred acum pentru ca bunica mea credea cand era mica. Sigur, nu cred la fel ca ea, si urmasii mei poate nu vor mai crede deloc, treaba lor, doar ca aceasta revelatie mistica nu se intelege, ci se transmite..
de la ce plecasem de fapt? ah, de la iubire.. imi place sa cred ca va voi de fapt va iubiti..;)
paseaza-mi si mie jointul la care lucrezi
tu John esti ca uleiul in motor, faci lucrurile sa merga, ai intrat tu si ai moderat acest mic conflict/neintelegere
pentru ca am promis ca las subiectul pe o iesire la munte cand sleiti de misto-uri vom vorbi chestii serioase, hai sa-ti spun o faza aseara .. mistica
ma stii, sunt agnostic convins
si totusi in ultimele nopti am visat detaliat membrii ai familiei mele care nu mai sunt in viata: eram cu tata la masa pe care o tot organiza bunica, iar in alt vis radeam cu tataie-miu cel ghidus
ei si aseara, in putina palavrageala inainte de somn, ii povestesc lu' Len ce am visat; iar ea (credincioasa, dar nu religioasa) imi spune ca se zice ca saptamana mare este saptamana mortilor, in ideea ca urmeaza invierea lui Iisus si se agita si ei pe acolo
iti zic ca am avut asa un nod in gat .. m-am gandit mai oare o fi adevarat, ei chiar se simt vii traind in visele mele (ce era fain este ca in toate era buna dispozitie); si am adormit asa, nu stiu cum sa spun, miscat de cele intamplate
faza e ca azi noapte nu i-am mai visat pe ai mei (ca si cum stiind ca m-am prins, s-au lasat asteptati), insa am visat niste victime ale unui accident sau ceva de genul .. na sa s-au prins si altii ca in visele mele e distractie si vin cu totii
ce vreau sa zic este ca exista mister (si John, stii si tu cat ador misterul) ... exista si chestii neintelese si neexplicate ... exista si teorii .. cine stie cat de precise sunt ... mai devreme, incercam sa expun o teorie, nici eu nu cred ca este 100% adevrata (dar ce ce am impresia ca nu zic asta pt prima oara)
peace out
coincidenta, ieri m-am gandit la ulei de motor si ca ar trebui schimbat - nu l-am schimbat niciodata..:)
felicitari pentru ca mai visezi, eu nu prea visez cu lunile.. si totusi ieri noapte am visat ca, intr-o curba pe o stanca, am iesit de pe carosabil si.. saream cu masina intr-o prapastie.. in premiera pentru visele mele.. si cum saream asa.. inca nu incepusem sa cad.. inca pluteam.. m-am uitat in jos plin de speranta si am vazut ca mai erau vreo 200-300 de metri.. moment in care am realizat ca am sa mor si in mod ciudat m-am linistit..
din ciclul saptamana mortilor veseli :)
aoleu...:)
Trimiteți un comentariu