Tin minte ca imi placea foarte mult in studentie, in timpul sesiunilor in special, in interpretarea "Gathering"... Dar "Dead can Dance" imi par mai rugged (cel putin la melodia asta)...:-)
duminică, 28 martie 2010
Un post inspirat de postarea 'Cool' anterioara... Dead can dance -- In power we entrust the love advocated
... desi e cu totul diferita...:
Tin minte ca imi placea foarte mult in studentie, in timpul sesiunilor in special, in interpretarea "Gathering"... Dar "Dead can Dance" imi par mai rugged (cel putin la melodia asta)...:-)
Tin minte ca imi placea foarte mult in studentie, in timpul sesiunilor in special, in interpretarea "Gathering"... Dar "Dead can Dance" imi par mai rugged (cel putin la melodia asta)...:-)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
Da, foarte interesante compozitiile DCD. In melodiile lor am intalnit pentru prima oara vocea impresionanta a Lisei Gerrard.
Popic, tocmai am terminat de vazut Die Weisse Band. Mi s-a parut excelent facut sunet-imagine si bine redata ideea ca raul apare din chestii reprimate. De fapt, am citit pe undeva mai demult, ca tipul acesta de educatie i-a facut pe nemti sa fie asa obedienti si deopotriva agresivi in timpul fuhrer-ului.
Partea rea este ca filmul mi s-a parut la fel de inutil ca si Morometii. :)
Adi, da, la partea cu inutilitatea nu te contrazic! Dar what the heck, arta nu trebuie sa fie neaparat tot timpul utila, nu? Uneori, poate fi si ca un "gadget pentru suflet", nu?
oh, da-mi doar secventa cand ea intoarce capul pe bicicleta.. de fapt nici n-am vazut tot filmul, in ultima vreme adorm la filme :)
Atunci iti zic de un film la care cred ca n-o sa adormi, "Achilles and the Tortoise" al lui Takeshi Kitano (din 2008), e cu si despre incercarea de a fi artist... Cred ca ne cam regasim in el...:-D
Cu secventa din "Das weisse Band" cand ea intoarce capul pe bicicleta... si eu as vrea s-o revad, dar unde, cum, cand?
nu o sa adorm pentru ca probabil o sa mor de ras.. am vazut un film de acest Sergiu Nicolaescu al lor si e.. ce sa mai.. e un personaj Takeshi asta... nu stiu de unde sa-ti dau seventa cu bicicleta.. si nu stiu ce vrei sa revezi.. secventa sau pe ea ?:)
@popic m-am obisnuit cu discutia asta utila/(gadget pt suflet) pt ca o am cu multa lume.
Motivul meu principal pentru care mi-as dori mai multa "utilitate" este acela ca societatea umana, dupa se vede si in film, este cam praf. Sunt prea multe probleme. Si noi, in loc sa le intelegem, sa cautam solutii - fie si prin arta - ne lamentam, renuntam si ne intoarcem la chestiile dark (bine, sunt constient ca filmul poate mobiliza in sensul ca-i ajuta pe unii sa inteleaga unde gresesc, dar nu cred ca asta a fost in mintea lui Michael Haneke cand l-a turnat).
Si pana la urma si arta utila poate fi un gadget pentru suflet. Adica nu ti-ai dori ca dupa un film sa zici : baaai, ce revelatie, ce mult m-a inspirat filmul acesta !
Si asta nu inseamna ca nu mai reactionez deloc la arta "inutila" (exemplu random : Saturn al lui Goya - genial) , doar ca mi-as dori sa concentram mai mult efort in a ne imbunatati.
pai nu e chiar asa inutil. te invata de exemplu cum sa NU iti cresti copiii... iar artistic vorbind e o capodopera.. e ca un ceas elvetian. Felul in care contureaza ideea, usor, fara sa-ti arate nimic, din intamplari un pic ciudate, dar care cap la cap duc la o nebunie.. ca tot nu ne explicam noi de ce apare nebunia in societate.. sigur, nu ne place subiectul dar pentru mine filmul e ca o statuie de Michelangelo. Iti deschide o cale..
da mai John, am zis-o si eu, filmul este bine facut .. scopul/rezultatul sunt chestiile de care m-am legat
Trimiteți un comentariu