miercuri, 14 aprilie 2010

GoldFrapp - Eat Yourself



desi eu prefer sa dau cu bata in balta de cateva ori pana cand reuseste ceva... totusi la un moment ma astept de la mine sa ating un soi de finete care.. daca s-ar materializa.. ar suna cam ca melodia asta..

11 comentarii:

vlad popic spunea...

Poate mi s-a scurtcircuitat ceva, dar melodia de aici m-a dus direct cu gandul la un roman pe care l-am citit mai demult si care m-a marcat foarte tare: http://www.livrenpoche.com/livre/Les-mendiants-de-miracles/60590.html

Liliana spunea...

cata profunzime, domnule:)
e foarte frumos cantecul, dar nu inteleg metafora cu mancatul nici sa ma bati...

vlad popic spunea...

Din punctul meu de vedere, "metafora cu mancatul" are de-a face cu autodevorarea: chiar si personajul din cartea respectiva, Embilint, avea un nume sugestiv (intr-o limba africana ar insemna ceva gen "celui qui a mangé ses entrailles")... ca si in cantecul de aici, dupa cum il simt eu... doar ca in cantec e o sublimare mai degraba decat o consumare (adica ceva ca o metamorfoza prin auto-transformare, daca vrei, ca la fluturi)... in timp ce in carte se doreste o sublimare dar se ajunge la self-consumption (pe fondul squattarii de catre altii a destinului personajului)... Asta e impresia mea, dar sper sa sa fie doar un scurtcircuit... :-D

Liliana spunea...

o iau de buna, ca nu am pareri contra...nu am nici una, de fapt. nu inteleg scopul autodevorarii. si am vazut multe metafore la viata mea.
nu e de mirare ca esti prieten cu cata:)

Busu spunea...

btw, mi-a zis cineva, ca exista o ipoteza conform careia, o persoana suferinda de cancer care nu mai mananca carne, va face ca celulele sanatoase sa consume proteinele din celulele cancerigene .. suna aliens, dar are de a face cu autodevorarea

Cata O spunea...

@Lili in primul rand

sincer nu m-am gandit prea mult la mesajul cantecului.. imi placea oarecum delicatetea lui, sau delicatesa, ca sa zic asa. ma gandesc ca pentru un canibal, asta ar putea fi suprema delicatesa.. himself. deci inca odata, mesajul nu ma obsedeaza, mi se pare natural, e o inversiune de termeni care te pune usor pe ganduri..

prin contrast, un mesaj care ma obsedeaza (tocmai pentru ca nu-l inteleg) ar fi proverbul "l'amie de tout le monde, le fou de tout le monde" care vorbeste tot despre a fi mancat, de data aceasta de ceilalti (cam ce zicea Vlad cu squatarea destinului), sentiment pe care eu nu am reusit sa-l inteleg, pentru ca desi am fost "amie de tout le monde", totusi nimeni nu m-a mancat niciodata.. in fine, eu vad asa.. o interpretare a proberbului, un fel de invadarea spatiului privat pana la dizolvarea personalitatii..dar nu pot sa traiesc sentimentul, pentru ca nu e in biblioteca mea sentimentala..

revenind la "eat yourself", nu ma intereseaza atat sursa mesajului, cat efectele lui, de exemplu legatura facuta de Vlad e extraordinara (pentru el in primul rand). Despre efectul asupra mea pot spune ca in virtutea faptului ca nu ma simt mancat de ceilalti niciodata, melodia imi sustine parerea ca, in viata, tu esti de fapt cel mai mare inamic al tau.. si imi place felul delicat, aproape nostalgic in care e cantat lucrul asta.. la fel de delicat ca si iubirea nevestei din Scaunele lui Ionesco, sau ca iubirea tatalui din Moartea unui comis voiajor.. o chestie care desi distruge, paradoxal salveaza..

@Adi
e un fel de autopurificare..vad ca si tu ai sesizat o nuanta pozitiva

Liliana spunea...

@cata
prima mea impresie dupa ce am ascultat melodia a fost ca e foarte delicata...este,
insa am zis doar ce n-am inteles si anume cu mancatul.
dar daca nu intrebam nu intelegeam, pentru ca tu ai explicat mai frumos ca niciodata.
lasand la o parte omul ca delicatesa fizica, am intelesc ca el poate fi si devorat sau absorbit de ceilalti sau ca se poate autoanula.

Busu spunea...

@liliana a inteles, desi declara ca nu intelege nici batuta .. ce i-ai facut john ?

Liliana spunea...

pai am recunoscut ca am inteles, cand vorbeste frumos inteleg;
dar cand vorbeste cu poule...

Cata O spunea...

trebuie sa fim atenti ce mancam-cum mancam.. continui prin a spune ca autodevorarea este de fapt o arma de lupta impotriva absurdului vietii.. lupta care poate fi castigata (partial) prin intermediul dragostei, fie ea si sublimata in moarte sau in transformare (cum zice Vlad, mai frumos).. de exemplu Decebal, cand era fugarit de Traian s-a sinucis pentru ca isi iubea patria si nu vroia s-o faca de ras, nevasta barbatului din scaunele ii sustine iluziile tocmai pentru ca viata sa para mai frumoasa (e un fel de tanti roz) chiar daca asta are aparenta unei nebunii, iar comisul voiajor al lui Miller se sinucide pentru ca familia lui sa sublimeze prin incasarea asigurarii lui de viata (na, ca v-am zis finalul).. desigur autodevorarea asta are si variante mai light, cum ar fi cura de slabire, de exemplu.. sugerata si in versul "if you don't eat yourself, you explode instead"

Liliana spunea...

@cata
geee, ce ne-am fi facut fara tine, nu am fi stiut niciodata finalul din piesa lui miller:)
ai mai gasit un sens al autodevorarii: sinuciderea fizica, dainuire eterna.
dar autodevorarea ca si cura de slabire...pe-asta n-o mai inghit.

Trimiteți un comentariu