in seara asta am vazut niste scene de viata impresionante - oameni care plangeau si voiau sa se omoare si altii care urlau de fericire pentru ca au intrat la facultate; un contrast nebun si total nerealist, dar ce emotionant! cata pasiune pentru aproape nimic... unii credeau ca viata lor s-a sfarsit, altii ca de-abia acum a inceput cu adevarat... si cat de desarte ambele viziuni!!! cum oare le-as fi putut spune ca facultatea asta n-o sa le implineasca nici pe departe visele si ca mai mult de jumatate dintre ei se vor pierde pe parcurs si nu vor ajunge niciodata ceea ce acum cred ca aproape ating, iar celorlati cum sa le spun ca viata lor si implinirea viselor nu tine de amarata asta de facultate fara fonduri ci de forta lor interioara de a urni lucrurile, de abilitatea lor de "antreprenori" ai vietii si ca aceasta idioata mentalitate de a castiga vesnic este total neproductiva?!...
dar prea multa vorbarie si prea putina muzica; the winner takes it all! felicitari castigatorilor!
si din suflet felicitari celor care au pierdut! pentru ca e mare lucru sa desfizi un sistem gaunos dupa ce i-ai vazut golul, iar ei poate ca vor face asta, cine stie...
vorbesti cu resemnarea unei persoane care si-a consumat deja sperantele investite intr-o facultate si cu calmul uneia care a reusit sa intre la a doua, mult dorita. poate par desarte astfel de bucurii sau de tristeti, dar eu cred ca intr-adevar e placut cand ti se deschide un drum pt prima si in special pentru a doua oara si foarte trist cand se inchide. dar cel mai trist este sa nu mai crezi...
asa e, e tris; doar ca facultatea nici nu deschide drumul, nici nu-l inchide, ci e doar un factor alaturi de multi altii, una dintre multiplele modalitati de a ajunge la un rezultat; acest aspect pare sa fie ignorat; pe un designer bun nu-l intreaba nimeni daca are facultate, la fel pe un actor, toata lumea ii cauta, intrebarea e cum au ajuns buni fara facultate, pentru ca sunt astfel de cazuri, tre sa fie totusi niste ingrediente, altele decat facultatea, care i-au adus la acest rezultat; e bine ca fiecare sa le gaseasca pe ale lui
n-am nimic impotriva facultatilor, ba chiar sunt foarte prinsa in sistem, cum ai remarcat :-) doar ca mi se pare ca li se acorda o importanta mult prea mare in detrimentul altor factori care pot duce in egala masura la succesul dorit
ai dreptate, dar daca ai sti cat de putin conteaza argumentul asta in fata acelor emotii, pentru ca in spatele emotiilor se afla niste destine, daruire, munca, umilinta, dragoste de viata.. sigur, tu vorbesti si din perspectiva personala ca si tu ai trecut prin asta.. am intrat, bun, si acum ce ? dar nu succesul conteaza, ci oamenii. da-l dracului de succes, ca parca ma simt la o conferinta corporate. aici nu se vand telefoane, nu se cumpara clienti. adevaratul succes nu se cuantifica asa, se cuantifica atunci cand o mama isi poate auzi fiul din Spania, plecat acum 2 ani, pentru ca acesta are roaming. de exemplu. eu ma simt mai legat de spectacolele noastre decat de marile spectacole vazute din perspectiva incasarilor sau a succesului la marele public, pentru ca nu ma intereseaza acel succes, ci doar ce fac in prezent. as fi renuntat oricand la orice spectacol la National, la Faust si ce mai vrei tu, pentru un spectacol de-al nostru in care sunt implicat emotional vis-a-vis de tot ce e acolo. ai asistat la o scena intradevar impresionanta, dar ea e proportionala cu efortul depus acum, nu cu niste vise proaste despre ce ne poate aduce o amarata de facultate. tot ce-ai vazut, chiar daca pare incredibil, e foarte real. ti-o garantez chiar eu, care am plans pentru prima data in viata de fericire.
7 comentarii:
vorbesti cu resemnarea unei persoane care si-a consumat deja sperantele investite intr-o facultate si cu calmul uneia care a reusit sa intre la a doua, mult dorita. poate par desarte astfel de bucurii sau de tristeti, dar eu cred ca intr-adevar e placut cand ti se deschide un drum pt prima si in special pentru a doua oara si foarte trist cand se inchide. dar cel mai trist este sa nu mai crezi...
asa e, e tris; doar ca facultatea nici nu deschide drumul, nici nu-l inchide, ci e doar un factor alaturi de multi altii, una dintre multiplele modalitati de a ajunge la un rezultat; acest aspect pare sa fie ignorat; pe un designer bun nu-l intreaba nimeni daca are facultate, la fel pe un actor, toata lumea ii cauta, intrebarea e cum au ajuns buni fara facultate, pentru ca sunt astfel de cazuri, tre sa fie totusi niste ingrediente, altele decat facultatea, care i-au adus la acest rezultat; e bine ca fiecare sa le gaseasca pe ale lui
n-am nimic impotriva facultatilor, ba chiar sunt foarte prinsa in sistem, cum ai remarcat :-) doar ca mi se pare ca li se acorda o importanta mult prea mare in detrimentul altor factori care pot duce in egala masura la succesul dorit
ai dreptate, dar daca ai sti cat de putin conteaza argumentul asta in fata acelor emotii, pentru ca in spatele emotiilor se afla niste destine, daruire, munca, umilinta, dragoste de viata.. sigur, tu vorbesti si din perspectiva personala ca si tu ai trecut prin asta.. am intrat, bun, si acum ce ? dar nu succesul conteaza, ci oamenii. da-l dracului de succes, ca parca ma simt la o conferinta corporate. aici nu se vand telefoane, nu se cumpara clienti. adevaratul succes nu se cuantifica asa, se cuantifica atunci cand o mama isi poate auzi fiul din Spania, plecat acum 2 ani, pentru ca acesta are roaming. de exemplu. eu ma simt mai legat de spectacolele noastre decat de marile spectacole vazute din perspectiva incasarilor sau a succesului la marele public, pentru ca nu ma intereseaza acel succes, ci doar ce fac in prezent. as fi renuntat oricand la orice spectacol la National, la Faust si ce mai vrei tu, pentru un spectacol de-al nostru in care sunt implicat emotional vis-a-vis de tot ce e acolo. ai asistat la o scena intradevar impresionanta, dar ea e proportionala cu efortul depus acum, nu cu niste vise proaste despre ce ne poate aduce o amarata de facultate. tot ce-ai vazut, chiar daca pare incredibil, e foarte real. ti-o garantez chiar eu, care am plans pentru prima data in viata de fericire.
inteleg :-)
felicitari ruxi si cata!oricum ai privi lucrurile, faptul ca ati fost declarati invingatori de niste profesionisti e de bine.
eu nu cred ca exista invingatori/looseri chestie care face mesajul acestei melodii uber-aberant
fara nici o legatura cu ce ai spus tu ema sau tu john sau tu lili
cat de adevarat ai grait
Trimiteți un comentariu