Intai "editia princeps", simt pana la lacrimi... imi evoca intrucatva de departe Le petit prince, una dintre cele mai frumoase povesti aflate vreodata :
Ensuite, o adaptare recenta ce m-a marcat nespus pe fond de infrasunete in infam-puternicul film Irréversible al lui Gaspar Noé din 2002...
Filmul a fost unul dintre cele mai groaznice din viata mea, daca as fi stiut la ce ma inham, décidément nu m-as fi uitat...
Dar oricat as vrea nu pot sa neg ca mi-a parut traumatic de bun...
Ingrozitor m-a marcat juxtapunerea de scene dintre cele mai triviale (de intorceam capul in terror) cu unele sublime, desavarsite as spune, precum cea dinspre "sfarsitul" filmului, de un erotism senzual (usor pleonasm intended !) fantastic (cu Monica Belucci & Vincent Cassel), pe fondul acestei melodii, rapitoare :
Malheureusement, nu am gasit secventa cu melodia...
2 comentarii:
mi-a placut pilaful
mie si Daho mi-a placut mult, dar poate ca "de vina" era contextul filmului, si infrasunetele...:-)
Trimiteți un comentariu