Intai, un cantec à propos de un blog, de o stare, de o specie :
Apoi, unul autobiografic (fabricat :-) ) :
Urmeaza unul de suflet, din nou à propos de specii (de aceasta data cumva inrudite, desi nu din dorinta neaparat) :
Si in fine unul cu miresme pariziene si... à deux bons entendeurs pe Blog (cel putin la doi m-am gandit eu, dar, evident, lista nu e limitata la ei) :
3 comentarii:
nu prea inteleg versurile dar o sa le reascult, pentru imi place cum suna.. am inteles
'sur les bancs public'
'on est con'
'les bras n'aime pas'
'tous deriere, lui avant'
suna interesant, nu?
eu nu stiam decat de un entendeur care a fost recent la Paris dar acu ca zici doi si cum ii stiu pe majoritatea in Bucuresti iar tu nu-ti dedici singur piese de obicei nu e greu de identificat al doilea :-)
auzi bebelusul cum face in franceza? tot oa? :-P
hai ca sar de la una la alta: de la entendeurs la bebelusul din cantec si apoi la Woody Allen care in stilu-i caracteristic spunea cu umor ca lui ii plac mult copiii care plang pentru ca intotdeauna vine cineva si-i ia de-acolo
N-am avut pana acum vreun bebelus in franceza, dar, din auzite, se pare ca da :-P
Cu entendeur-ii, de fapt nu am avut niciun moment in minte localizarea...:-)
Dar, intr-adevar, evident, nu eram printre ei ;-)
Ha ha, da, mi-a placut reflectia allenistica despre copiii planganzi !! :-)
Trimiteți un comentariu