luni, 18 octombrie 2010

Gustav Mahler / adagietto symphonie n° 5 -- Karajan & der Berliner Philarmoniker

Dupa postarea lui Adi de dinainte, un lung moment mi-am spus ca un maxim a fost atins, cel putin pe tag-ul respectiv :-)

Dar, paradoxal poate, tocmai postarea aceea m-a recondus, nebanuit, catre un morceau care ma purifica, inalta..

Deja public je mets en question lista cu autocunoasterea la apelul lui John...
Nu pot pur si simplu sa pun degetul...

Aici intr-o intepretare, dupa mine, minunata, fara rest :



Si finalul :

1 comentarii:

Ema spunea...

sublim, nici n-am cuvinte; acum plutesc...

Trimiteți un comentariu