miercuri, 13 octombrie 2010

In the Deathcar - Iggy Pop, Goran Bregovic

si iata cum ajungi de la Ofra Haza la Iggy Pop

16 comentarii:

vlad popic spunea...

Un regal !
Una dintre cele mai serendipice piese I ever knew !
Tot amanam sa o postez, dar ma bucur mult ca cineva a spart gheata !

M-a inspirat sa tenter le coup cu o alta din acelasi context filmic... à suivre ;-)

Busu spunea...

de acord totalment cu popic!

Cata O spunea...

i guess i never loved this song that much... si pesti care zboara ? come on. pestii nu zboara ! punct.

vlad popic spunea...
Acest comentariu a fost eliminat de autor.
vlad popic spunea...

Mie mie se pare aflata pe un palier diferit fata de Dreams, nu chiar antiteza...

E doar o etapa diferita in calatorie, ca in Divina comedie...

Cata O spunea...

bai, daca tie iti spune cineva s-o iei la dreapta, sa zicem ca e un razboi si executi un ordin, sau conduci o masina, ca tot ziceai ca dai de carnet.. si tu o iei la stanga si te opreste organul competent, tot asta-i spui ? ca stanga e o etapa catre dreapta ?

vlad popic spunea...

tocmai de aceea evit situatiile de acest gen, asa, categorice: stanga vs dreapta etc...
iar cu executatul ordinelor, iarasi nu e one of my things...
iar à propos de stanga vs dreapta in context de carnet chiar mi s-a intamplat, asa cum ai spus !;;-)

Cata O spunea...

:)) lol..
si hai sa zic si eu o maxima. tine minte. eu am zis-o. inainte de a conduce, invata sa te supui. de exemplu vrei sa conduci o fata acasa si sa o supui anumitor lucruri. inainte de asta supune-te tu ei. scoate-o in oras. i-ai o inghetata. un suc. asculta tot ce-ti zice. nu vi si-i zici: nu-mi mai zi draga toate prostiile astea, ca le-am mai auzit eu pe undeva.. ah, si uite cum o dau eu in psihologie de coada la alimentara

Cata O spunea...

i-ai e pt Ema :)) stie ea

vlad popic spunea...

sunt intru totul de acord cu ce spui aici, dar pe de alta parte e ca intr-o bucata de jazz, adica dupa mine cel putin nu ar trebui sa apara ca o constrangere, ci ca o improvizatie, ca o ajustare progresiva, exact ca atunci cand intr-un jazz band chacun gratte ses instruments si daca in final iese un acord fain, concertul curge, daca nu, reiteram... :-)
nu as sta atat sa spun una alta sau ma gandesc sa nu spun una alta.... daca altfel nu se poate, inseamna ca soundul jazzistic nu poate curge fluidic... si atunci mai bine imi iau campii si fluier :-))

Cata O spunea...

da, sunt perfect de acord cu tine si tin sa adaug ca o astfel de explicatie ar lasa masca orice politist care te-ar opri in trafic, pentru ca nu-i asa .. si in muzica e ca in intersectie, unele sunete vin, altele se duc, altele se ciocnesc si unele nici macar nu sunt detectate de raderele neperformate aflate in dotare.. dar totusi in the deathcar we're alive e ca o ironie a vietii, un fel de ivan turbinca asa care nu vroia sa se lase prins de moarte si o baga in cosciug si punea capacul peste ea.. cu alte cuvinte isi cam bate joc de toata lumea.. iar Dreams este atat de pastoral incat devine aproape sacru..

vlad popic spunea...

da, dar, paradoxal, ambele fac un salt peste moarte... unul prin attitude à la Turbinca, altul in cu totul alt mod, dar ca efect in definitiv nu sunt asa diferite...
Cine spune ca hazul si sacrul ar fi situate la antipozi? Nu sunt ambele cai de neutralizare a efectelor perceput pernicioase ale cotidianului?

Cata O spunea...

ba da

vlad popic spunea...

ei vezi ? deci suntem de acord after all ? :-))

Cata O spunea...

;)

Ema spunea...

@Cata: Ema stie dar mai las-o-n pace! ce-i ea, turnul de control?! daca poti invata ceva bun de la ea foarte bine, daca nu, asta e, probabil ca n-ai ce...
@Vlad: m-ar si mira sa nu reusesti sa fii de-acord cu cineva; sunt sigura ca si daca ar fi criminal in serie tot ai gasi tu o cale prin care sa ajungeti la un acord :-)

Trimiteți un comentariu