luni, 1 noiembrie 2010

Angelo Badalamenti -- bandes son din A straight story / David Lynch

Raspund din nou unui comentariu al lui John privitor la filmele maestrului, referindu-ma la singurul, dupa parerea mea, "normal", o emotionanta poveste de regasire a doi frati despartiti de multe mile si multi ani de bifurcatii... (si-mi aduc aminte si de Gradina potecilor ce se bifurca, a lui Borges...) Iar muzica, parca la fel in randul compozitiilor maestrului...

Intai din drumul lui Alvin catre Lyle, pe tondeuse... mirosul fanului proaspat cosit mangaie narile sub bolta instelata... dar si sub soarele racoros, sangeriu...



Apoi chiar inainte de intalnire...

4 comentarii:

Ema spunea...

cred ca din cauza racelii mi s-au infundat urechile si nu mai pot asculta muzica... pentru ca nu s-a legat de mine niciuna dintre piese, dar chiar niciuna, ceea ce nu mi s-a mai intamplat niciodata pana acum cu muzica ta, aproape ca ma simt vinovata... nu le voi da stele pt ca intentionez sa le reascult dupa cateva zile

Cata O spunea...

se leaga, stai linistita.. si inca foarte bine.. gandeste-te la un pub irlandez si la un pint-doua si imediat ti se incalzeste inima. o melodie intradevar "normala", dupa cum se anunta si din titlu.. dar am vorbit asa de mult de fratele Damian in ultima vreme, ca nu prea mai recunoastem drumul drept.. draga Ema.. noi suntem cu tine, poti sa ne spui (sau sa ne amintesti).. cum o cheama?

vlad popic spunea...

he he John, culmea era ca atunci cand o ascultam eram chiar in Dublin... asa cum spui... atunci am descoperit draga mea bere Kilkenny :-)

A propos, cred ca merg la fix pe o bere neagra-rosie...

Cata O spunea...

m-am si dus dupa Silva din frigider..

Trimiteți un comentariu