luni, 29 noiembrie 2010

Irma Thomas - BreakAway

dar sa lasam in urma trecutul, si sa privim cu pupilele larg deschise in prezent... hai sa sorbim prin pupile lumea, cum zicea Labis, poetul.. privind desigur lumea ca pe o sticla de vin.. asadar, facebook ? ce inseamna de fapt facebook.. pentru mine e contactul cu o lume disparuta, a dinozaurilor, a prietenilor dinozauri.. nu a dinozaurilor prieteni.. si mobile emailing.. ce inseamna.. inseamna o extensie a comunicarii.. de la piele.. la plastic.. si prin plastic putem comunica.. a-ti vazut recent o expozitie ? eu nu.. dar teatru... dar o toaleta publica..  dar spectacolul vietii ? azi am cumparat doua can-uri de racoritoare de la o vanzatoare care ziceai ca se duce la discoteca.. viata ca o discoteca... am fost cersit de o cersetoare cu vocatie... hai mai, zicea ea, chiar nu ai 5 mii ?... si da, cu persoanele apropiate avem cel mai mare formalism.. in special cand avem un interes..  but just remember, breakaway.. poate si asa cum zice si Vlad.. nu trebuie sa faci nimic.. poate pe de alta parte ca mine sa faci tot timpul altceva.. poate..poate.. twin peaks


24 comentarii:

vlad popic spunea...

Excelenta combinatie de melancolie si elan, chiar daca dincolo de speranta cumva... O ascultasem candva demult, o purtam undeva in mine...

Vezi ce intriguing ca pe ambele cai putem sa ne bucuram de drum ? Si chiar, cine stie, in the wildest dreams, chiar sa si ajungem undeva, intr-o poiana, pe o plaja sau un pisc ?

Spui de feisbuc si dinosaurii... eu de pilda nici acolo nu am ajuns... ma uit la aifon ca la grifon..:-)

Dar revenind la lucruri mai adanci -- ca sa nu-ti tradez postul, cred ca si ne-facutul nimic e o cale uneori, pentru ca facand nu-i asa fortezi ceva ce se poate oricand clatina... Dar asa acel ceva se poate intari in timp, ca un castel de nisip umed... daca apesi prea tare cand e umed il turtesti... dar daca-l lasi sa se usuce, chiar daca-ti scapa ceasul pe el, el va ramane drept in mangaierea vantului...

Formalismul nu e cumva tocmai la capitolul nefacut nimic, din teama clatinarii unor perceived likenesses (in all ways) ? Dar am descoperit ca poti sa "nu faci nimic" si nefiind formal(ist), adica sa lasi temerile la o parte... si sa speri fara sa astepti, iar in rest sa faci doar anumite lucruri care sa-ti permita sa poti continua sa dansezi... Daca nu mai dansezi degeaba mobile emailing, degeaba mijloace.. daca nu ai cum si cui... nu ?
In tuin pix tocmai parca as spune ca de fapt nu se intampla nimic.. era o vesnica "pe cale sa se petreaca"... sufletul la gura si... si... what ? Dar tocmai asta e frumusetea... lasi potentialitatile deschise... sau nu faci nimic sa le inchizi, dar nici neaparat sa le deschizi nu e obligatoriu... Oricum te intersectezi cu ele daca simti si simti... Oi fi medieval aici (deci tot un fel de precursor al dinozaurului feisbuquist), dar cine ne obliga sa ne grabim timpul ? :-)

Iata asa cateva reflectii proiectate la ora improbabila... ce m-a facut sa-mi vina sa postez ceva si mai neverosimil dupa toate astea...asa ca o dare cu barda gratioasa... Dansul halebardei... Ceva patriotic...incredibil parca :-) Sa postez sa nu postez ? Suspense... :-)

Cata O spunea...

da.. foarte interesant faptul relevat de tine ca formalismul in sensul bleg al cuvantului e de fapt o forma a lenei.. nu-i asa.. o multime de oameni lenesi si formali in acelasi timp... asa cum cei care se culca devreme sunt procentual vorbind in acelasi timp si prosti, comform unui studiu recent..

http://www.slate.fr/lien/30623/gens-intelligents-se-couchent-tard

in timp ce lenea intr-o stare studiata a ei, e de fapt o arta.. ca si mobile e-mailingul, ca si facebookul, forme ale lenei artistice la care te invit.. pentru ca si astea daca vrei inseamna asteptare... si genereaza iritare in oamenii hiperactivi... concreti, tangibili.. pentru ca sunt forme de indiferenta, de amanare sine die a rezultatului.. intr-o conceptie plata majoritatea oamenilor le cred instrumente de productivitate, cand ele de fapt sunt si forme de arta

Ema spunea...

iata ca vin si eu cu proza mea... pt mine facebookul e un factor de depresie; daca ma loghez apar pe wall invariabil bebelusi si n-are importanta sexul postatorilor, in egala masura femei si barbati isi pun poze cu bebelusii proprii sau dau like la bebelusii altora
astfel imi creeaza impresia falsa ca toti oamenii pamantului sunt fericiti si fac copii sau ca asta este singura preocupare care conteaza social; si doar tu ala care te-ai logat inveti prostii in loc sa faci bebelusi si mai mult de-atat; din aceasta cauza facebookul e un factor de depresie pe care-l evit cu lunile si ma loghez doar cand am chef sa vad poze cu copii

cand am vazut linkul mi-am zis inca o descoperire a cercetatorilor britanici :-) (cele mai mari aberatii care apar in presa sunt de genul Cercetatorii britanici au descoperit...) chiar ma gandesc daca oamenii astia primesc bani sa cerceteze toate tampeniile sau o fac asa pro bono? considerand ca orice om de buna credinta ca ei chiar exista si ca ei chiar fac aceste studii si ajung la aceste rezultate

Ema spunea...

Vlad cred c-ai gresit natiunea pt care cercetatoresti :-P britanicii par sa aiba mai multi bani pt asta si par dispusi sa-i dea pe orice

vlad popic spunea...

De acord intru totul cu feisbucul... Astfel ca eu nici nu exist pe acolo

Relativ la "cercetatorii britanici" si la natiunea pentru care sa cercetatoresti, simt nevoia sa aduc unele precizari :

1°. Cercetatorii britanici (si in general in traditia anglo-saxona) au drept scop asumat maximizarea impactului cercetarilor lor, ceea ce se traduce prin maximizarea numarului si calitatii publicatiilor. Cu alte cuvinte, pentru o cercetare realizata, ei tind sa publice in reviste si volume cu cat mai mare impact si, bineinteles, in limba lui Shakesp. Cum stau insa lucrurile la colegii lor de peste Manche ? Ei bine, in primul rand, cercetatorii francezi s'en fichent pas mal de impactul cercetarilor lor, in sensul ca maximizarea acestuia prin publicatii nu reprezinta in general un scop nici declarat, nici de facto. In al doilea rand, acestia din urma publica si foarte mult in limba proprie, ceea ce, evident, pune probleme la capitolul "impact international"... Dar asta ii intereseaza mai putin... De pilda chiar si perso am reciclat multe rezultate astfel ingropate in reviste pariziene, completandu-le si introducandu-le in varianta completata in "circuitul international", cum s-ar spune.

2°. Jurnalistii romani au mai usor acces la digest-uri ale rezultatelor cercetarilor anglo-saxone decat la cele frantuzesti, in parte din motivul aratat mai sus, in parte si din motive de limba.
3°. Privitor la natiunea pentru care sa cercetatorim :
- cercetatorii britanici au drept interes major publicarea rapida a cat mai multor rezultate, pentru ca in general ei sunt platiti "per grant", nu "per individ" (ma explic indata), in timp ce colegii lor francezi, fiind platiti "per individ", se pot axa pe ceea ce-i intereseaza cu adevarat, privilegiind cercetarea in sine, in raport cu publicarea si impactul.
- la modul de finantare: spre deosebire de covarsitoarea majoritate a tarilor dezvoltate (cu o exceptie partiala Japonia), Franta permite intrarea relativ rapida pe o pozitie care sa-ti permita sa fii real independent de granturi, deci de vointe politice sau economice extrinseci in raport cu stiinta. In timp ce in celelalte tari dezvoltate cercetatorul este conditionat strict de obtinerea unor granturi, proiecte finantate pe perioada determinata, pentru un scop clar precizat (si agreat de finantator -- guvern sau firma). In Franta deci poti deveni foarte rapid (si majoritar) functionar al statului -- ceea ce-ti asigura independenta stiintifica despre care vorbeam. Desigur, un astfel de sistem este mult mai putin "eficient" privit prin prisma capitalista, pentru ca exista riscul ca, in absenta unor mecanisme coercitive (recte : taierea grantului), cercetatorul sa se puna pe tanjeala. Dar se aplica prezumptia de bonne foi cum spun ei, ceea ce in general functioneaza, dupa cum se constata. Acest sistem permite deci cercetatorului francez sa se concentreze à la longue pe un subiect ce i separe realmente interesant si de pilda sa nu publice nimic ani buni, inainte sa descopere ceva de Nobel. In timp ce colegul lui insular e mereu constrans, anual, sa publice, sa raporteze... De aici cumva si necesitatea maximizarii impactului... cum spun tot ei "publish or perish"... In timp ce in Franta (inca) nu e asa.

vlad popic spunea...

4°. Relativ la bani, de fapt Franta aloca mai multi decat vecina lor, de aceea de pilda, mai ales acum in contextul crizei (ca tot am adus vorba de lucruri concrete), multi cercetatori britanici, si chiar americani (cunosc exemple) se stabilesc in Franta. In timp ce majoritatea statelor au diminuat sau in cel mai fericit caz inghetat bugetele pentru cercetare in contextul "crizei actuale" (ma refer aici la cercetarea finantata de stat), Franta l-a suplimentat cu sume ne-neglijabile.

5°. Tot relativ la bani, Franta mai este atipica printr-un aspect, in raport cu alte tari dezvoltate (aici asemanandu-se cumva mai degraba cu Rusia sau cu fosta URSS): ponderea finantarii guvernamentale in cercetare este mult mai mare decat in celelalte tari dezvoltate. In ceea ce priveste cercetarea "privata", cred ca merita retinut faptul ca Franta iar se distinge de altii prin aceea ca si in aceste firme statul detine pachete importante de actiuni, deci indirect tot el finanteaza de fapt. Aceasta atipicitate permite realizarea unor proiecte pe termen lung, inclusiv la nivelul cercetatorului "furnicuta de laborator", in sensul ca nu se asteapta vreun return imediat (cum se intampla in mediile de tip anglo-saxon).

6°. Desigur, daca totul e asa minunat pentru Franta, ne putem intreba de ce nu se duc toti gramada acolo :-) Ei bine, raspunsul e desigur multi-fateta, dar cred ca iarasi o atipicitate in raport cu mediile anglo-saxone ar fi dificultatea patrunderii in "sistem", care e, fara echivoc, unul dintre cele mai ermetice I know of. Patrundere conditionata, in mult mai mare masura decat in alte tari, de modul in care iti stabilesti relatii personale cu cei deja in sistem. Adica, poti sa fii aproape de Nobel si daca te duci doar asa cu "buna ziua, vreau si eu sa lucrez pe aici", te poti lovi de un "flit" de nu te vezi daca nu "te place cumva cineva". Acesta ar fi deci un dezavantaj din anumite puncte de vedere, insa mie imi convine, pentru ca parca umanizeaza mediul, as spune: e asa oarecum mai ca in filmele lui Cassavetes, "in the family" cum s-ar spune.

7°. Cred ca cercetatorii britanici respectivi chiar cerceteaza lucrurile acelea, si pe bani frumosi, atat timp cat le publica prin "high-impact journals", such as Science or Nature... Cred ca pro bono mai degraba in Franta ai sa gasesti cercetari... :-) Sa-i dea pe orice? As spune ca no way, atat timp cat nu iese rapid articolul...

Desigur, tot ce spun aici sunt niste tendinte pe care le percep; exceptii in toate sensurile sunt nenumarate... :-)

Iata, deci, o glosa un pic cam lunga... dar, sper, limpede :-)

Ema spunea...

uau! ok, e clar! :) ramai in franta! nu trage!

vlad popic spunea...

Ei, cum sa trag ? ;;-)
Am fost poate un pic cam metalic in explicatie... deformatie probabil :-))

Ema spunea...

acu ca ma percep in siguranta, pot sa-ti spun ca mi se pare utila analiza asta de genul sa-nvatam in 7 pasi diferentele intre cercetatoriii englezi si francezi :-) - pt mine cel putin a fost revelatoare - acum imi explic de ce apar toate aberatiile si ciudateniile cu pecetea cercetatorilor britanici

Ema spunea...

de fapt trebuia sa spun complet: nu trage dom Semaca, sunt eu Lascarica :))

vlad popic spunea...

=)) Haaa, mi-ai facut dimipranzul ! :-))

Cata O spunea...

Ema draga, mi se pare fantastic cu cata prejudecata ai tratat tu acel studiu.. operand la nivel general, impulsiv. Faptul ca nu te regasesti in parametrii lui, nu inseamna ca nu e adevarat.. indiferent cata relevanta are el, studiul, pentru tine sau nu. el afirma o serie de observatii, care poate tie nu-ti convin, dar astea sunt..
-persoanele care se culca tarziu sunt mai creatoare dar si mai predispuse catre depresie..
-nivelul maxim de hormoni de stres din corp e la 7 dimineata (daca te trezesti)
etc.

vis-a-vis de expozeul tau, Vlad, nu inteleg totusi de ce sistemul francez nu ar da faliment pe termen lung, si aici vorbesc in general ca tara.. avand in vedere ca e atat de umanist-socialist. oare socialismul diluat nu are tot aceeasi finalitate ca si cel nediluat ? si daca ar functiona, crezi ca ar face-o din bun-simtul ala de care vorbesti. mi se pare neplauzibil.

Ema spunea...

Cata draga, la tine insa ma uimeste superficialitatea! Rezultatele lui nu ma afecteaza in niciun fel! :)) Insa mi se pare fantastic ca pt unii oameni conteaza, inclusiv pt tine.

mie studiul imi pare o aberatie pt ca oamenii se culca tarziu sau devreme in functie de nevoie nu de preferinta lor iar exemplele pe care le-am cunoscut eu tind sa-l contrazica flagrant- oameni care nu se culcau nici tarziu nici devreme pur si simplu cand le era somn si terminau ce aveau de lucru dar care dormeau f putin si care intamplator sau nu sunt cei mai inteligenti oameni pe care i-am cunoscut eu

deci din punctul meu de vedere studiul asta e ca si horoscopul; sunt sigura ca se bazeaza pe ceva doar ca nu ma atinge in niciun fel

vlad popic spunea...

Da, ca horospocul, bine spus, asa il iau si eu ;-)

Cata O spunea...

da, sunt superficial daca vrei.. recunosc, dar nu pot fi de acord cu tine. nu stiu ce oameni ai cunoscut tu, dar banuiesc ca nu le-ai masurat IQ-ul la fiecare.. titlul, un headline, e scuzabil pompos, pentru ca e din libertatea sau din click sau din adevarul de seara, dar studiul in sine e, in ciuda deturnarii politice (ca sa imprumut din vocabularul cercetatorilor francezi frustrati de productivitatea celor englezi) un studiu interesant.. eu unul nu mi-am pus niciodata problema cand in perioada zilei sunt cel mai stresat.. acum stiu.. iar perioada cea mai creatoare, este, in cazul meu, noaptea.. acuma unii nu creaza numai noaptea, cum ai fi tu, care creezi ziua.. nu-i asa.. in virtutea obligatiilor, dar dupa parerea mea noaptea ideile se nasc mai nerusinate, ca niste iepe salbatice, ca niste babutze fara falsa pudoare..

vlad popic spunea...

Sistemul francez, uite ca nu numai ca nu da faliment ca tara, dar acum cu criza pare sa se descurce chiar mai bine decat cel al vecinilor insulari... De ce ? Pe de o parte chiar din buna-vointa despre care vorbeam, pe de alta, si datorita faptului ca (cel putin spre deosebire de Ro -- in Uk nu am stat suficient sa-mi formez o parere clara in this respect) oamenii chiar pun pasiune in ceea ce fac, de la violonist la vidanjor (cati or mai fi, daca nu au automatizat deja totul :-P) ! :-)
Pe de alta parte, as mai scrie eu, dar teama-mi e ca iar devin metalic.. :-))

Cata O spunea...

criza nu poate afecta decat sistemele economice.. in franta se cheama altfel, revolutii, sau manifestari de strada..

vlad popic spunea...

Daa, ce spui tu e foarte aproape de as fi spus si eu, cu riscul sa devin metalic...;-)
Dar mai bine as lua o tarta cu fragi :-))

Ema spunea...

ehee... cum ziceai tu Cata?... unitatea in diversitate? :))

dar tu mananci in fiecare zi cate-o tarta??? ieri cu zmeura, azi cu fragi? o sa ajung sa salivez in fata calculatorului...

vlad popic spunea...

;-)
Numai una ? Poate la fiecare masa :-))
Dar iata voi schimba in curand pe niscaiva crème brûlée, sau poate flan ? :-)
Legat de pofte tarticesti, tu es la bienvenue ;-)

Ema spunea...

tartele si crema de zahar ars sunt preferatele - cam lung drumul totusi pt o tarta... o sa dau fuga la o cofetarie pe-aproape

si totusi sunt avantaje si pe la noi pe-aici - se face o ciocolata de casa a-ntaia :-P

vlad popic spunea...

hmm... rasucesti lingurita pe papile... :-)
... (de)si asa tarte... c'est pas sûr ca n-ar merita un voyage ;;-)
... dar rasucesc si eu cu mes maîtres chocolatiers de pe aici :-))

Ema spunea...

daca nu pui si poze, degeaba!
hai ca azi am vorbit pe blog de pofte si bebelusi - poate-o fi ramas blogul insarcinat si mai naste un blogulet :))

Cata O spunea...

@Vlad
tipic frantuzesc.. te faci ca te intereseaza soarta tarii.. si cand ceva nu-ti mai convine, te duci sa mananci..

Trimiteți un comentariu