marți, 2 noiembrie 2010

Marina Abramović - How we in the Balkans kill rats



brodand mai devreme pe acel "ma pierd in melodii km" a lui Adi, spuneam ca as vrea sa demontez un pic conventionalitatea in muzica, adica ce e muzica, de ce o ascultam in fond.. ca sa mearga mancarea ? daaa ca sa fim romantici ? daaa.. ca sa topaim ? etc. dar hai sa dansam din alte motive..  de ce nu, fiindca n-avem ce manca..  sau, de ce nu, fiindca iubim prea putin..  sau, de ce nu, de dragul fericirii altora..

3 comentarii:

Ema spunea...

tare povestea cu sobolanii si trecerea la dans! dar Cata asta nu e o noutate de cele mai multe ori ascultam muzica atunci cand iubim prea putin tocmai pentru a mai umple din gol; facem de foarte multe ori ce spui... eu chiar dansam dar cel mai mult mergeam pentru ca nu puteam manca, ma ajuta - totul e in creieras cum se fac conexiunile acolo

Cata O spunea...

dansul foamei e ceva nou pentru mine.. crede-ma ! ideea e tocmai sa propunem si sa ne propunem astfel de motivatii distincte, necomune de a lasa muzica sa intre in viata noastra.. spre exemplu acum as putea sa-mi cant ca sa adorm sau sa-mi cant ca sa imi regasesc ziua pierduta.. eu stiu, sunt mii de posibilitati, eu am propus doar cateva. Am inteles ce ai zis, dar nu-mi spune ca toate s-au epuizat. Nu-mi spune ca ai cantat dupa ce ai omorat sobolani, ca nu te cred.

Ema spunea...

clar :-) o infinitate...

Trimiteți un comentariu