Imi pare éblouissant sa iubesti asa, sa lasi in urma toata viata ta anterioara, cu toate constrangerile ei... pana la actul ultim, intr-un mediu ce nu cedeaza defel... Elvira si Sixten, fosta trapezista si fost soldat... unul face à l'autre, corp à l'autre, tout à l'autre... reclusi din ce in ce... intr-o progresie a carei finete in redare imi taia respiratia...
Progresie parca surprinsa si in accompaniament... resemnare linistita... intr-o asumare totala... Ce mai poate fi dincolo ? Dar pana acolo ?
Culmea-mi pare ca actorii parca nici nu sunt magistrali... ci simpli, reali ;;-)
4 comentarii:
iar nu am suficiente stelute in desaga sa dau pe cat ar merita muzica... aproape ca nimic nu mai conteaza cand ai astfel de muzica... ce film, ce ce...
un film impletit à merveille cu muzica ;;-) imagini simfonice, tout simplement :-)
din scenele astea nu pot sa-mi dau seama daca ceea ce spui tu despre film, mi s-ar aplica si mie.. imi place iarba din film mai mult decat unele gesturi ale actorilor de exemplu.. dar ramane de vazut filmul
daaa... si iarba... parca totul acolo e in acord... :-)
Trimiteți un comentariu