Privighetoarea ce incalzeste cu sangele inimii ei spinul rosei in iarna ? Un ultim tril ? Bucuria e ca rosa se va deschide in intampinarea primaverii
sâmbătă, 13 noiembrie 2010
Zbigniew Preisner -- Lacrimosa / Requiem for my friend
Sondand pana unde putem merge cu tristetea... ne intalnim din nou cu aproape inumana voce a Elzbietei Towarnicka... Este vreo resemnare aici ? Sau mai degraba o ultima revolta, o ultima svacnire cand stim ce urmeaza ?
Privighetoarea ce incalzeste cu sangele inimii ei spinul rosei in iarna ? Un ultim tril ? Bucuria e ca rosa se va deschide in intampinarea primaverii
Privighetoarea ce incalzeste cu sangele inimii ei spinul rosei in iarna ? Un ultim tril ? Bucuria e ca rosa se va deschide in intampinarea primaverii
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
pe mine asta ma scoate din tristete si ma trage spre un ceva superior care transcede totul
Daa, dupa svacnire... vine primavara, petalele se deschid... suim
e tot o miscare cu floreta putin in sus si ai deviat si atentia si directia; dar e ok doar voiam sa vedem pana unde putem duce tristetea
pe mine tristetea paroxistica m-ar duce la suire... asa cum spui, catre ceva dincolo de ea sau de opusul ei... dar ajungem pour de vrai la tristetea aceasta... totala ? mai face ea casa buna cu viata ?
ei dar eram far far far .... away de ce spui: tristete paroxistica; aici doar incercam marea cu degetul la mal si la vederea primului val tup inapoi pe nisip; haide domnule ca putina spuma de mare nu te ucide cel mult iti uda picioarele si vei mai merge putin descult prin nisip in siguranta pana te usuci
Dar daca deja m-am innecat aproape ? Cum spuneau unii, cin' s-a fript cu ciorba sufla si-n iaurt ?
Dar cred ca ai dreptate ;-)
te-ai innecat de teama sa nu vina tsunami peste tine? :))
Nu, ci pentru ca m-am lasat plutind si m-am trezit deodata singur in larg, ca nu stiu sa inot :-P
Trimiteți un comentariu