revenind la un artist ce ma impresioneaza printr-o anumita... neliniste latenta...
Aici intr-o pelicula care mi-a placut destul de mult la un moment dat, cu o pentru mine adorabila distributie, among which Audrey Tautou, Jodie Foster, sau mitica deja Marion Cotillard, simpatica Julie Depardieu, dar si venerabilul André Dussolier (care m-a impresionat teribil ca Stalin intr-un recent film exportabil de aceasta data, ca sa nu mai amintesc de nenea acela ciudat din Les herbes folles...)
Intai asa un intro cu speranda viitoare doamna Mathilde...
Si ceva mai indraznet poate...
Oare coarda sensibila a acestui aparent "creepy" (dupa unii) sunet va iesi la iveala ?
4 comentarii:
eu nu gasesc ca ar fi creepy deloc - ci foarte sensibila si in acelasi timp cu un filon puternic care mereu te duce mai departe
dar filmul, filmul cum e?
In sfarsit cineva la care ajunge ! :-) La cat mi l-a criticat John pe acest compozitor, ca si mai ales pe Lynch de fapt... cu care imi pare ca-l asociaza adesea...
Filmul e -- as spune acum -- usurel din cate-mi amintesc -- pe mine ma impresionase muzica cel mai mult, dar si povestea, intr-un fel gen Coco Chanel asa... :-)
Dar, orice as spune eu, cred ca nu ti-ar displacea defel ;-)
tocmai ma pregateam sa scriu ca nu e creepy, ca e moody.. si cu poza de pe afis m-ai dat gata, dar vad ca Ema mi-a luat-o inainte.. o sa caut si filmul
Ooo ! Sunt deeply touched, serios ! In sfarsit, nu-mi vine sa cred ca si tu ai ajuns sa spui asta ! Daca ai sti cat ma bucur ! :-)
Trimiteți un comentariu