marți, 7 decembrie 2010

The blind boys of Alabama -- Old time religion

Pe mine nostalgicul salut Strainului de mai devreme, in alta nota, m-a dus la acesti baieti ce m-au surprins prin mélanj...

Ce canta ei aici ? Pentru mine tot o America in incertitudine, a Unchiului Tom... Atunci si acolo cand aproape orice vis era privit fara ridicol macar de cineva...

5 comentarii:

Ema spunea...

dupa ce-o ascult nu pot spune decat ca eu cred - e ridicol sau nu?! habar n-am - dar unchiul tom exista si raul poate ca nu e chiar atat de inghetat...

vlad popic spunea...

Da, simt si cu lacrimi uneori cred ca exista si ca nu e inghetat ! Ridicol ? Universal neridicol e poate doar chillness-ul innotarii gracile printre regulile sociale, nu ? Ce ar spune unchiul Tom de asa ceva ?

Cata O spunea...

ar spune times they are a changing.. glumesc.. ar spune so far, so good, the world ain't so much of a changing, people still having a hard time.. working hard.. being lazy, mostly unhappy and sometimes hopin'..

daca la grappelli&co nu prea s-a inghesuit lumea sa dea stele, aici, in coliba unchiului tom e ceva mai inghesuiala, he he :). cu alte cuvinte, aici, mai vi de acasa :)

vlad popic spunea...

Da, in coliba e mai cald, mai terestru si in acelasi timp adaposteste parca mai multe vise...

Dar da, cred ca ar spune *si* asta... Numai ca atunci acel sometimes era poate mai rarefiat, sau asa-mi place sa cred (adica hopin'ul era pur si simplu, des, net, pregnant, ne-sanctionat social etc)...:-)

Cata O spunea...

vise placute

Trimiteți un comentariu