luni, 6 decembrie 2010

Frank Zappa -- Dupree's paradise

Legat de acelasi, m-am bucurat foarte tare cand am gasit aceste plastiline ambulante pe care nu stiam multa vreme de unde sa le iau -- le intalnisem intr-un fel de film de-al lui, Baby snakes, si am mai amintit de ele candva pe Blog, undeva intr-un comment...

Dar aici intr-o compozitie pentru mine fantastica la propriu (fara conotatie apreciativa !), dirijata chiar de maestrul Pierre Boulez cu al sau Ansamblu parizian, ne intalnim cu o lume intreaga, parca debila in coerenta ei, dar in acelasi timp riguros structurata in sarirea ei de pe fix... Tensiunea aceasta delicata (desi nu pare deloc la un prim contact) intre contraste ma farmeca...

4 comentarii:

Cata O spunea...

foarte potrivit pentru ora asta tarzie.. cand se imbina gandurile adunate peste zi intr-o calatorie somnambulica si plastilinica

vlad popic spunea...

Si cand astea se combina pe fond gri-tern à la Télépopmusik (remember your own comment ?), poti ajunge sa te intrebi cat de plastilinic e totul, incepand cu sine... De fapt poti ajunge sa-ti doresti sa fie macar plastilinice...
Dar iata sunetul razbate, cu o osatura puternica, otselica parca, de el te poti acrosa sa nu te topesti si scurgi altfel pe canalizarea prezentului, nu ?
He he ce-ti e si cu figurinele astea... Ne pun la idei... :-P

Cata O spunea...

eu intre timp m-am hotarat sa analizez mai bine problema cainilor... sti, aia cu 'the dog in the window' si m-am pus pe cautat filmul.. 'all dogs go to heaven', sti, ca tot am convenit ca zboara

vlad popic spunea...

La mine se altoisera cainii cu copiii si iesise bébé volant-ul de care spusesem in commenturi la afisul cu cainele in vitrina...
Dar da, totul zboara, inclusiv motanul urlatator (apud. Aristocats -- O'Maley, right ?)

Trimiteți un comentariu