Nici eu nu ma pot abtine de la a veni cu cineva care-i in mintea mea inseparabil de finul domn de dinainte : daca acela era ca o floare, un lilac pe alocuri flamboyant, pe alocuri clignotant, acesta de aici e ca o frunza, aparent pe alocuri foios, pe alocuri rugos, dar de fapt gratios à sa façon, fin si el, pe alt meridian... Si el discret pe Blog... De la Avignon aici ajungem la Berlin, un leagan al genului... :-)
Intai cumva legat de plimbaretul pe plaja dinainte... si cam din aceeasi perioada (doar un an mai devreme) :
Iar dupa aceea ajungem cumva la o efervescenta de feriga, un fel de truc al iluzionistului, aproape contemporan cu anteriorul (doar doi ani mai tarziu -- desigur, intai se naste, apoi piteste iepurele in palarie... :-)) )
2 comentarii:
sry dar cred uneori ca numele astea sunt predestinate.. ca si nouvelle vague.. hi hi
Ce sa spun, din fericire poate pe domnul acesta nu l-am intalnit vreodata live si, thank God no, la acea Sala...:-P
Trimiteți un comentariu