sâmbătă, 4 decembrie 2010
you still don't know me - carmen cuesta loeb
Strainul lui Camus mi-a inspirat cumva piesa asta
Etichete:
Chez le capitaine,
Ema,
Ema's fav,
jazz
sb_post_date = "sâmbătă, 4 decembrie 2010";
sb_categories = "Chez le capitaine,Ema,Ema's fav,jazz";
sb_url_to_rate = "http://pentrumuzica.blogspot.com/2010/12/you-still-dont-know-me-carmen-cuesta.html";
sb_rated_title = "you still don't know me - carmen cuesta loeb";
sb_when_to_load = "immediate";
try { var sb_dp = Date.parse(sb_post_date + ' ' + "15:54"); sb_rated_creation = isNaN(sb_dp)? new Date() : new Date(sb_dp); } catch (e) { sb_rated_creation = new Date(); }
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
à un excellent escient si aceasta si urmatoarele...
Cred ca ar fi ceva sa putem lesne vorbi (inclusiv cu noi insine) asa, dens...
si de ce n-am putea?
Chiar asa, de ce nu ?
Cred ca din doua motive, la partea cu noi insine, sub influenta inconjuratoare (inclusiv anturajul, cu asteptarile si constrangerile sale) putem uita uneori sa ne ascultam, sau sa nu ne auzim pur si simplu. La partea cu inter-, poate din teama tocmai de a nu actiona ca o influenta... deturnatoare...
Dar niciunul nu mi se pare demn de complacut in el, en fin de compte...
privind acum din exterior, obiectiv, atitudinea fetei asteia.. om.. sau ce e ea... e un fel de atitudine complementara celei din "you don't own me" de mai demult..
http://pentrumuzica.blogspot.com/2010/02/lesley-gore-you-dont-own-me.html
adica, acolo era you don't own me, but you know me.. aici e you own me, but you don't know me.. trebuie sa scapam totdeauna, sa echapam cumva din stransoarea, constrangerea posesie sau cunoasterii, dar cred ca facem asta numai atunci cand aceasta ne nefericeste cumva.. e o consecinta a dezamagirii intr-un fel.. e o opozitie pe doua picioare de capritza..
you don't own me te defineste muzical :-)
da, asa am perceput si eu ca urmare a dezamagirii - dar si faptul ca stii ca nu stii e tot cunoastere :-P si cumva nu scapi...
Daa, simt ca imponderabilitatea not-own & not-know, desi mascata uneori sub un zen, ascunde o nefericire mare in spate... care ea la randul ei poate fi o consecinta a dezamagirii...
Cred ca dezamagirea e un moment, un eveniment... iar nefericirea e o stare... o eternizare (in cel mai bun caz finita) a evenimentului...
Poate ca "trebuie", cum spui... desi, dupa mine in cazul fericit, nu scapi...
Trimiteți un comentariu