duminică, 27 februarie 2011

autumn leaves - stan getz

am vrut sa postez piesa asta care da cumva glas si tristetilor mele, dar cautand-o pe blog am reintalnit-o in cu totul alta varianta si ilustrand tot tristetea de duminica seara
asta e, pare predestinata

10 comentarii:

Cata O spunea...

eu nu mai am timp sa fiu trist duminica seara.. de fapt pentru mine nu exista sambata si duminica.. exista doar un continuu luni...

mi-as dori sa ma plictisesc, cum zicea cineva odata, imi place sa ma plictisesc.. si sa astept ziua de luni cu nerabdare..

vlad popic spunea...

Si la mine vesnica Deutera, mai ales in ultima vreme, dat cu mopul, cu buretele, cu sarma, cu aspirul, cu toate... deja ma doare mijlocul... dar nu, nu privesc totusi cu nostalgie la plictisée...

Ema spunea...

pacat... e un timp pt toate si unul pt tristete
ce sa mai exprimi daca nu ai timp sa simti?!

Ema spunea...

cat despre plictiseala, nu am mai intalnit-o de ceva vreme
de fapt cu adevarat am intalnit-o prin clasa a 2-a cand m-am plictisit teribil in vacanta si am asteptat cu multa nerabdare scoala, aia a fost cea mai plicticoasa plictiseala :-P

Cata O spunea...

sa nu sti ce sa faci cu timpul.. :)

Ema spunea...

hai o data, dar pana cand?! ca devine plictisitor :-P

Ema spunea...

@Vlad: si pt ce? daca n-ai un pisic sa se bucure de toata curatenia, degeaba!

vlad popic spunea...

ïi clar, o sa inviorez un pic peisajul ;;-)

Ema spunea...

da, o aduci pe adriana lima in varianta blanoasa :-P iti dai seama ce frumos va toarce pe calorifer si pe rufele tale proaspat spalate si calcate? :-P

vlad popic spunea...

Oh oui, un calorifer subtiiire langa pat, langa rufe... asa pentru lime filiforme :))

Trimiteți un comentariu