luni, 7 februarie 2011

besos de fuego & no me vendo - blanca rosa gil

aceasta muzica pe un pick-up cu fasait, o lumina calda de la un lampadar cu picior lung langa biblioteca; as sorbi din ceasca de ceai intr-un fotoliu din lemn de cires curbat tapitat cu matase inflorata, invaluita intr-un parfum de trabuc si santal



7 comentarii:

vlad popic spunea...

Catifelate... boabe de cafea si ceai cu vanilie si scortisoara.. :-) Mmm...;;-)

Ema spunea...

si vanilie si scortisoara...dulce rau, una din doua e suficient, poate niste ghimbir mai degraba pt a-l condimenta :-P
iar daca e trabuc nu mai fac loc si pt cafea, masuta e mica rotunda pictata cu frunze, si aromele se amesteca - fara cafea, daca vrei musai doua boabe de rontait in acord cu ritmul tocului pe parchet

vlad popic spunea...

Si eu care era sa scriu caramel in loc de vanilie...:-P
Dar ghimbir, daa ! Sau goût russe -- agrume cu ghimbir, doar usor punctat de caramel, foarte usor, un firicel..:-)
Da, doua boabe sunt la fix... in ritmul tocului, sau al aratatorului pe cotier ;;-)

Ema spunea...

ei daca mai adaug si o rochie de inspiratie japoneza petrecuta in fata ce aluneca suav pe picioare pana la genunchi si parul desprins partial din coc peste volanul scurt din jurul gatului, sobra in ciuda moliciunii materialului?

vlad popic spunea...

Aluneca suav in tonuri beige matasiu punctate de foarte fine linii negre in caroiaj... iar cocul partial flutura un pic rigid desi lin... peste volanul alburiu, dar cu contur ferm à la Matisse ? :-/
Si pe langa ce-ar fi sa vin cu o palarie din catifea fin-gadilatoare desi scortoasa, cu tonuri gri, facand totusi ape turquoise-sidefii... asortate cu un baston din bambus a carui culoare uni sobra parca persifleaza elasticitatea uluitoare... ce ia parca-n deradere forma perfect regulata a trunchiului sau... completat cu un maner din fildes, ondulat si crem stralucitor, desi tare ca nicovala... care totusi se-mbina cu atingerea palmei..?

Ema spunea...

cu cocul ala nu mi-e clar ... iar cand imi zici Matisse imi aduc aminte de niste nuduri fara volane si fara un contur asa ferm :-P
bej-gri pare o combinatie buna pt o doamna venerabila... dar e ok daca-ti place dumitale, insa palaria, ce foc?! doar e in biblioteca , doar nu vrei s-o duci in rococo :))

vlad popic spunea...

Pai e aidoma corzilor unei viori intoarse -- cocul e partea aceea unde se acordeaza, e desprins partial, atarna un pic, dar deasupra lui parul sta partial rasfirat, diafan... :-)
A la Matisse in sensul de contur net, parca punctat de o umbra fina dar clara chiar cand treci de la volan la rochie :-)
Da, e un pic venerabila, dar daca beige-ul il indulcim spre portocaliu, doar un pic, iar gris-ul il aducem spre turquoise apos cu reflexe galbui ?
Palaria poate sta undeva pe un teanc de carti, de pilda, contrapunctand ciresul (daca biblio e asortata cu fotoliul) :-/ :-)

Trimiteți un comentariu