miercuri, 9 februarie 2011

Camille Saint-Saëns -- Concert pour violoncelle en la mineur / feat. Mstislav Rostropovitch -- violoncelle

La mine vioara donizettiana de acum doua zile s-a amplificat treptat, iar acum s-a imbinat cu sculpturalele tangosenzuale de adineauri si m-a convins... :-)

Iar violoncelistul, ca si instrumentul, imi sunt foarte dragi... intense, nu ? :-)



Continuam intr-un allegro cu ceva miscare saltareata...



Si o luam si mai abitir... molto allegro :-P

7 comentarii:

Cata O spunea...

am si eu o intrebare foarte foarte directa, pe care nimeni din lumea asta nu si-ar dori s-o primeasca probabil, dar totusi o pun.. asta e o muzica de lucru ? adica de exemplu de sters praful prin casa ? sau, daca ar fi s-o luam mai larg, de auto-limpezire ? de eliminare a exfolierilor pielii, a drojdiilor organismului ? sau ca sa fiu si mai direct, e o purificare a omului fara om ? pentru ca ceea ce imi lipseste nu sunt cele doua fete din videoclipul de mai devreme (oops, m-am dat de gol), nu este carnalitatea sagalnica, nici exuberanta primavaratica, imbobocirea frugalnica, implesnirea juvenila, crudulitatea regenerativa.. :))

vlad popic spunea...

Nu stiu man, a fost pur si simplu o impletire suinda...;;-)
Nu prea inteleg bine cu "omul fara om"... mi se pare pasionala, tensionata si tu veux, dar si senina... si tocmai contrastul asta mi se pare cu atat mai uman cu cat mai adanc resimtit... si ma atrage :-)

Cata O spunea...

nu inteleg nici eu ce zici, desi pricep. eu unul sunt de exemplu atras de fosnetul padurii, de soarele din iarba inalta, de nemarginitele coclauri, de apusuri de soare in lanuri de ce vrei tu.. dar acolo e pustietate, ori aici tu invoci prezente, fantome pe care eu nu le cred..

vlad popic spunea...

Da, si ele, dar atat am trait printre ele, la propriu intre stanca si ocean, paduri presarate, lanuri punctand pe ici-colo, incat acum sunt mai atent la prezente, la fantome cum spui, dar care poate capata relief tocmai prin deschiderea sufletului (cf. cutia -- sita de mai devreme)... Dar rezonez cu ce spui

Cata O spunea...

scriind ce scriam mai devreme m-am gandit ca padurarului i s-ar face dor de baragan. multumesc ca m-ai elucidat

vlad popic spunea...

Dorul imi ramane o cutie a carei deschidere... cuptor incins... deci asta-i, iau manusi, vatrai si ma uit ochii rosii

Cata O spunea...

dorul arzalar focul, e totusi motivul pentru care eu cred ca tu esti probabil mai fericit ca mine in momentul de fata..

Trimiteți un comentariu