sâmbătă, 26 februarie 2011

l'ivrogne - jacques brel

si acu o sa fac ce face si domnul din clip...

8 comentarii:

Cata O spunea...

din motive personale asociez limba franceza cu o tristete infinita.. cand spun infinita, e chiar infinita. asta toamna am fost prin franta in speranta sa ma reconciliez cu limba franceza, dar cred ca ea imi va ramane mereu in suflet ca o infinita tristete..

Ema spunea...

eu insa nu stiu daca o sa ma reconciliez vreodata cu franta si cu francezii - am o aversiune inexplicabila, irationala
dar never say never...
limba insa mi-e tare draga, mi-a fost dintotdeauna

Cata O spunea...

propun o vizita comuna la un moment dat..

Ema spunea...

da, o calatorie terapeutica :))
de ceva timp ocolesc cu strasnicie vizita asta in franta in ciuda ocaziilor care mi se tot pun in cale
dar da, la un moment dat, poate vom merge amandoi, iar tu poate ca te vei impaca cu limba franceza si eu cu francezii...

Ema spunea...

stii ce ma atrage la ideea asta cel mai mult? ca nu ar trebui sa ma prefac fericita, sa zambesc tamp si ipocrit prieteneste, ci doar as merge alaturi ca un animal ciudat si aproape mut, in fiecare zi as vedea tot soiul de oameni straini intr-un du-te vino continuu si nu ar trebui sa vorbesc despre asta; as merge la teatru, pe strazi si prin carciumi, am bea pe tacute pan-am adormi fiecare in singuratatea lui profunda incomensurabila; intr-un fel ciudat, de fapt un rai...

vlad popic spunea...

Da, asa ma atrage sa fac eu in Rusia... Inca aman momentul, dar intr-o zi poate voi taia orasele fara sa ma fugareasca complicitatea...zambind tamp dar asa de unul singur fara menajamente in stanga in dreapta... sa sorb lent dintr-o visinata pe treptele intrarii la Hermitage si sa n'am curaj sa intru decat dupa o sticla doua... sa prind o vara stand turceste pe trotuar in Piata rosie si sa stiu ca pe dedesubt colcaie catacombele si pe deasupra sa nici nu ma sinchisesc ca totul se poate prabusi dintr-o clipa in alta... sa nu prind decat trei cuvinte din douazeci si sa ma bucur ca iata n'am inteles nimic si totusi ma las patruns... sa traversez aiurea find luat la mustatsa de masini trecande in tromba si sa zic iata mai am o sansa.. maine poate ma trezesc sa continui... spre est in taiga, in Kazan si apoi pana la Arhanghelsk catre ostrovul pustiu de la capatul pamantului unde numai pescarusii friguranzi mai dau tarcoale... sa ma holbez prosteste la un asfintit indelungat fara sa ma explic ce fac si de ce...si sa adorm de frig pe un tambuchiu in port undeva chiar langa macarale... sa vina cainii sa ma miroasa si sa nici nu-mi pese de ametsit ce sunt... cu singuratate cu tot...da, un rai, un timp suspendat, un eu suspendat, lasat in cuier acasa... si totusi mai cu mine ca oricand... nedizolvat in "celalalt sa se simta bine"... Poate n'am inteles nimic din toate astea... sunt pe langa... pe langa Volga... rece rece dar primitoare pe valea-i...

Ema spunea...

ei poftim ce-am declansat!
Vlad casca bine ochii la catacombe si masini! stai linistit ca sansa ca eu sa ma-mbat acu dupa atatia ani in care n-am facut-o e de 0,(6) aceeasi sau poate mai mica e sa avem bani eu si cata sa mergem in franta :-P
deci n-ai nicio grija pt noi si stai departe de masini! intelesesi dumneata ceva ceva...

vlad popic spunea...

Ei, pai daca visez la asa ceva...:) O tara cu 11 fusuri orare!

Trimiteți un comentariu