miercuri, 9 februarie 2011
migrations & women's magazine tango (soundtrack: Habitación en Roma) - jocelyn pook
sb_post_date = "miercuri, 9 februarie 2011";
sb_categories = "Ema,film,tango,travel";
sb_url_to_rate = "http://pentrumuzica.blogspot.com/2011/02/migrations-jocelyn-pook.html";
sb_rated_title = "migrations & women's magazine tango (soundtrack: Habitación en Roma) - jocelyn pook";
sb_when_to_load = "immediate";
try { var sb_dp = Date.parse(sb_post_date + ' ' + "20:07"); sb_rated_creation = isNaN(sb_dp)? new Date() : new Date(sb_dp); } catch (e) { sb_rated_creation = new Date(); }
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
16 comentarii:
Ce-mi place a doua !! :-) Ah ah ah a a aaaa... minunat! :-) Stand by your mascara...:-)
Parca-i sculptura in lut ! ;;-)
Abia astept imersiunea in minunea asta sinestezica :-))
eheeee... de fapt ai ramas cu privirea lipita de sanii fetelor; mare pisicher mai esti, ii dai aici cu sinestezia...
Am ramas cu privirea lipita de minunatele unduiri luminoase prin casa... sinesteziate cu desenul muzical... :-)
sigur ca da... :-P
Unduirea luminoasa a zveltelor... :-) Pe care ea se reflecta in splendide dégradé-uri :-))
acu parca te-apropii...
Pai sunt de acord, si consecvent :-P Nici n-am sustinut altceva :-))
imi cer scuze ca intervin, dar nu se vad deloc sani in sinestezia de aici
era vorba despre film, dar ne place de tine, bazai cu talent :-)
well, tot nu se vad sani, so to speak
Pai m-am uitat aseara la el si sanii nici nu mai conteaza, so to speak... De fapt e o plastica a spatiului undiform, parca ai pluti intr-un fluid imbratisat de aer, vant, culoare, muzica, spatialitate pur si simplu... plasticitatea spatialitatii, cred ca asta-mi vine ca impresie ;;-)
nu m-as grabi sa ma uit, inteleg ce zici, si totusi, fiecare gasim in acelasi film cu totul altceva... cred, si tind sa cred asta in ultima vreme ca fiecare din noi se afla in niste cutii de sensibilitate, destul de distincte una de alta si nu-mi fac iluzia ca interioarele acestor cutii seamana intre ele.. formalitatea relatiilor dintre oameni ma cam dezamageste.. din cand in cand cineva intra la noi in cutie, sau noi intram in cutia cuiva, dar nu e destul loc.. si cutia se rupe..
Prind lungimea pe ce spui, dar oare c(in)e ne opreste sa lasam cutiile mai permeabile asa, o usita deschisa, o sita, stii, ca strecuratoarea din ceainic ?
sa nu bata vantul, maica.. sau sa ne ude ploaia, ca se strica cartonul.. si cartonul trebuie sa fie tare, ma intelegi
"ce de lume... si niciun om" vorba unui mare actor de-al nostru
as zice mai degraba "ce de oameni si nici o punte".. ca suna mai putin mizantrop, asa..
Trimiteți un comentariu