La inceput, timpanul meu nu s-a putut deloc obisnui cu muzica lor naiva, vesela si senzuala, mai ales ca situatia pe acolo nu e deloc simpla sau vesela.
Apoi, insa, am inteles ca muzica asta este printre singurele lor refugii in fata saraciei lucii si dezastrelor de tot felul, si am dansat alaturi de ei Palo de Mayo.
Si noaptea, cand energia dansului s-a epuizat, m-am indragostit de Duo Guardabarranco, de cantecele lor profund triste si totusi pline de speranta:
Leapsa mai departe la Valentin si Adriana, pe care ii trimit in Paraguay...sa vedem cine ajunge primul :)
3 comentarii:
imi place mult a doua, frumoasa vocea
Si mie a doua... elle m'a touché, calda
nu uita sa le dai si pe mail leapsa..
f bun argumentul tau cu lupta in fata saraciei.. ma face sa ma gandesc la Cuba, am fost eu odata la festivalul filmului cubanez.. si da, saracie.. d toate pct de vedere, comunism.. ma rog totalitarism... si.. cultura ca refugiu
Trimiteți un comentariu