duminică, 20 februarie 2011

time to wander - gypsy and the cat

si uite-asa facem cateo revolutie din cand in cand si ne scoatem cutia de pe cap

3 comentarii:

Cata O spunea...

rar.. foarte rar.. si ce e mai interesant e ca in scurt timp ne dam seama ca ne-am pus alta cutie...

vlad popic spunea...

... si ca de fapt privim printr-o cutie (fotografica, precum unii din alta cutie) sau alta (da, aceea, iutiubica)... si ca iata si tablourile sunt framed... in a box asa in plan... si masa e de cele mai multe ori patrata dreptunghiulara... iata totusi una rotunda langa mine... si un guéridon... care nu are nimic de-a face cu o cutie... Deci, cred exista speranta, sau scaune art nouveau la fel necuitiice... sau capul nud in mangaierea soarelui... da, asa scoatem toate cutiile si ramanem cu noi intai si asa si cu ceilalti... asa ne imprietenim cu noi si intre noi, scotandu-le

Cata O spunea...

eu cred ca stam intr-un fel de vaza fiecare, ca niste flori, si din cand in cand mai schimbam apa.. dar cutiile le scoatem asa de rar.. eu am aruncat una azi.. de carton.. era foarte frumoasa si utila, dar am vrut sa fiu necutiic, cum zici tu.. am vrut sa fiu pungic.. intr-un viitor netestat, a carui implinire nu conteaza.. dar pentru ca pungile au avantajul ca sunt biodegradabile.. si ne elibereaza spatiul din jurul nostru ca sa putem gandi cu mainile si picioarele noastre pe covorul nud al parchetului.. acolo la nivelul parchetului, unde inmuguresc bobocii din glastrele cu care decoram si noi ce putem, ne decoram intre noi si, de ce nu.. facem fotosinteza pe pereti.. peretii care au nevoie atata de noi.. pentru ca peretii respira cu ajutorul nostru

Trimiteți un comentariu