marți, 1 martie 2011

el árbol caído - lisandro aristimuño

si visand eu cu ochii deschisi la intinderea nesfarsita albastra am vazut o omida leganandu-se usor...



si fiindca e tare frumos aici la mine in Patagonia o invit si pe Lili

3 comentarii:

vlad popic spunea...

Mignon ce frumos cade lumina pe acest wall-e visiovocalic ;;-) Si ritmul ierbii asa mangaie fruntea picotinda in mrejele soarelui timid-siret...face cu ochiul prin frunzis :-)

Si asa nu stiu de unde vine asa teama de scaieti ca une mauvaise herbe à arracher, mie aceia cu floare rosie... mereu am fost atras de ei.... cand eram mic incercam sa-i ating chiar de ma taiam... o teama, o bucurie ca's acolo...

vlad popic spunea...

In fine rosie.... roz am vrut sa spun... Da, la fel ca fascinatia mea pentru Titan al lui Saturn... singura planeta unde am aflat ca mai e ceva lichid la suprafata... Lacuri de metan lichid... mult azot in "aer"... frig frig dar o alta viata ar putea dainui acolo...

Cata O spunea...

foarte frumoasa, cum numai tu puteai sa gasesti

Trimiteți un comentariu