sâmbătă, 12 martie 2011

Jacqueline du Pré -- Intermezzo / Goyescas -- Enrique Granados

Fucked up de nu renunta e si aceasta prea repede disparuta doamna a piccolocelloului... oxfordeza in ciuda numelui... ateroscleroza a luat'o de langa corzi la mai putin ca zarile noastre... si apoi de langa noi cu totul la mai putin ca dublul lor...

Incrancenare... ramasa in gratie à tout prix... vectorii se inlantuie... chiar cand in jur totul se naruie... piccolo'ul nu... el se inalta... degetele fermecate rezista... pentru ca cred... Singura s'a luptat cu maladia, singura canta, presara culoare in aerul alb-negru... si singura a iesit, discreta... dar a punctat... si cat de pregnant !



Fucked up ? Je m'en fiche, ramane aproape... In jur totul cade'n trivial... ea respira gratie ! Cuvintele se continuifica in coarde...

3 comentarii:

Ema spunea...

f frumos insa sunt sigura ca n-a fost totul chiar gratie pura... cine stie de cate ori a fost non-gratie...

vlad popic spunea...

Non-grazie, in-grazie, a avut parte mult mult cred... si da, poate si non-graTie... dar si ea e frumoasa, pt ca e traita fara rest... Si de aici tot gratie iese pana la urma...

Cata O spunea...

am sa spun doar atat.. ca vad ca ati luat-o razna rau de tot, ceea ce-mi place, ca in sfarsit am si eu cu cine discuta.. am acasa o poza cu urma in noroi a unei femei.. urma e inconjurata de apa.. in apa se oglindesc niste nori.. e foarte frumos..

Trimiteți un comentariu