vineri, 3 iunie 2011

Miguel de Molina -- Ojos verdes & Las cosas del querer

Asa un tipat dismulat... intre zdraganele sta sufletul chircit in sperarea caldurii varatice... si nici sa se agite nu poate, ca n-are loc... e in plan.. lipseste o dimensiune... dar planul ce ambitus poate sa suporte !! Ai ai...



Si apoi iarasi un salt... in cald... Mecanic ? Unde-i remontoarul ? Ah iata, aici aici... dar cum ? Arc intors nu-i zambet... e un ha ha haaa... uneori obosit, alteori in nori...

2 comentarii:

Cata O spunea...

ehe, daca ar fi sufletul in plan, ar fi bine.. initial m-a sedus aceasta metafora geometrica, dar daca asculti acel verde, verde mai cu atentie.. nu e ambitus, e chin.. ce pleaca poate de la "mandruta cu ochii verzi. niciodata sa nu-i crezi" din poezia populara romaneasca si ajunge undeva in fata trenului..

vlad popic spunea...

Exact, chin 'disimulat' (nu intamplator) in ambitus... care parca vine totusi dupa aceea...

Trimiteți un comentariu