luni, 13 iunie 2011
Poezia cartierului
Un cartier are poezia lui de cartier, si lumea lui diversa. Ma gandeam chiar zilele trecute, ca cel mai greu lucru in viata, mai greu decat sa ajungi la NASA sau pe Kilimanjaro.. poate fi un lucru aparent simplu, si anume sa-ti muti radacinile in alta lume decat cea din care faci parte.. unde, ca si o planta, adaptarea nu e sigura. Pot deja sa dau sanse 0,00..001 unora de a se adapta, sa zicem, intr-o tziganie, sau intr-un cartier de afaceri sau la tara sa zicem. Astea sunt dupa parerea mea lucruri la fel de grele ca ajunsul pe luna, sau la polul nord, sau presedintele unei tari (desi ultima, eu, nu-i asa.. in fine). Mai jos e poezia transhumantei la oras, unde oile sunt ferestrele si pajistea e blocul cu 10 etaje. Stana, microcosmosul.. zboara printre pajisti, pe muzica premonitor-industriala. Eh, asta e, deci cand te muti apare problema identitatii. De fapt, cine sunt eu ? Si cum e in Rahova ?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
9 comentarii:
Manusa si glosa si clipul... incredibil, ca un ceas mecanic... mangaierea tiaitului ascutit metalic...
Si mai apare ceva -- pierderea reliefului... te intrebi : tot ce-i in jur exista aievea ? Ce am trait acu juma de ora mi s-a parut, am atipit si am visat, am fantasmat, sau a fost aievea ? Deci problema identitatii poate merge mai departe, la dematerializarea memoriei... si asta poate fi destul de greu de indurat uneori... te uiti in oglinda te ciupesti de obraz si apoi te intrebi : was that me ?
Si inca ceva : cel mai greu nu mi se pare *ajunsul* (in Rahova sau pe luna sau la pol whatever), ci *rezistatul* acolo, sau altfel spus, "blending in"-ul acolo ; o pisica o iei din casa in care a crescut si o pui in alta parte, ce face ea ? Nu-i usor deloc... Atunci pentru fiinte cu sensibilitate + introspectie cum poate fi mai usor decat pentru unele cu sensibilitate doar ?
da, in prima parte a commentului tau ai ridicat o problema pe care eu am trecut-o cu vederea mergand tot timpul orbeste inainte.. desi mi-am pus aceasta problema inafara blogului.. ma intrebam daca intr-o poza facuta de tine in muntii retezat acum 10 ani, ea s-ar mai recunoaste.. mi-ai facut cadou o poza in dublu exemplar si ambele exemplare au ramas la mine. asta chiar e o problema.. si mai grea poate decat adaptarea.. problema reintoarcerii.. si iata cum in mod neasteptat ma intorc la problema lui iarta-ma din postul anterior. cred ca ar trebui sa incepem povestea aia cu tinerete fara de batranete.. ca altfel va trebui sa-i schimbam titlul in tinerete cu batranete si viata dincolo de moarte (vai cum a sunat asta). morbid.
Daca placile aluneca asa usor, atunci in Rahova e frumos; macar de s,ar mai ieftini biletele de autocar Pamant-Luna. Pai se spune ca nu prea mai conteaza, ca oamenii se ˝prind˝ cam oriunde (nu cred).
se prind si desprind mai usor, oare ? nici eu nu cred.. ah, daca vorbim de roboti, da.. atunci le schimbi bateriile.. dar oamenilor le putem schimba asa usor inima ? pana si in medicina exista riscuri..
atunci... eu nu am inima?
cred ca ma prind si desprind f usor de locuri, pentru mine nu locul conteaza, ci oamenii!
p.s. eu sunt din rahova dar nu dintotdeauna din rahova..
cand am plecat din cartierul in care am stat, mirosea a tei, asa de frumos.. si la geamuri pisicile scriau cu labutele pe geam.. o sa ne fie dor de tine.. vom mieuna in continuare, dar fara tine..
cum le zici tu...
eu ma atasez mai degraba de locuinta decat de cartier, de locul in care traiesc niste lucruri
si pe cat de statornica mi-as fi dorit sa fiu, pe atat de multe locuinte am schimbat, ca nu e cum vrem noi din pacate
imi pare rau sa te informez, dar e chiar cum vrem noi sa fie.
in general, da...dar unele faze nu le poti controla tu
!!!!!
Trimiteți un comentariu