cat de coplesitoare si protectoare senzatia de acasa intre zidurile umede-n ruina... cat de puternica alienarea intre ceilalti, cat de adevarat visul si cat de omniprezent liantul spiritului care transgreseaza vis-realitate intr-un melanj continuu ... as avea o multime de superlative "cat de" dar tot nu as putea exprima cat de mult mi-as dori sa pot traversa apa cu lumanarea aprinsa...
asta e... dragostea dintre mine si film a fost imediata, puternica si de neinlocuit...
PS - imaginile nu-s din film si nu am gasit o varianta care sa se auda bine si sa aiba si imaginile din film
3 comentarii:
ca sa zic asa imaginile reprezinta nostalghia altcuiva.. as indrazni sa spun ca filmele lu' baiatu asta reprezinta in stil pur rusesc, pus pe tava, un parurs sufletesc in care cuvintele nu numai ca pot fi inlocuite cu altele, dar aproape ca nici nu mai conteaza
eu credeam ca omul asta era pictor pt ca filmele lui imi par niste picturi metaforice si am cautat apoi dar degeaba se pare ca nu a fost si pictor si nici parintii nu au fost pictori...
da, nici parintii mei n-au fost actori, stiu cum e :)
Trimiteți un comentariu