luni, 12 martie 2012

Talking Heads- And she was

ce mi-a placut: ideea decolarii din iarba si a plutirii peste tot si toate, zborul ca o forma fireasca de miscare. ce dor mi-e de visele in care faceam asta, nu le-am mai avut de la 5 ani.

4 comentarii:

Cata O spunea...

eu am avut cred si prin liceu.. cred ca conditia ca sa mai visezi asta e ca sa ai o lume peste care sa vrei sa te ridici, mai exact lumea in care traiesti sa te stranga, sa-ti fie mica ziua, ca sa simti nevoia sa te ridici noaptea

Ema spunea...

eu mai visez inca dar f rar si in general atunci cand ma ridic e pt a scapa de cineva care ma urmareste pt a-mi face rau si inainte de a putea sa ma prinda ma ridic si atunci deja nu ma mai poate ajunge nici cu armele, cu nimic - cam patternul asta e la mine de obicei
si rar mai am unul in care zbor si ating diverse lucruri cum ar fi varful arborilor, ma rostogolesc si iar plutesc

Ema spunea...

aaa, si recent am observat ceva, ca am niste vise pe care le pot schimba in timp ce visez - adica de exemplu visez ca merg cu autobuzul pe mare si apoi eu in vis imi spun dar autobuzul nu poate merge pe mare si brusc sunt intr-o barca, ma uit in jur si nu am vaslme iar apoi ma vad de sus vaslind spre tarm - chestii de genul asta...

Cata O spunea...

se bat lobii intre ei.. in starea de trezie.. dar sincer asta se intampla si in viata.. se creaza intai nevoia si apoi obiectul.. eu prefer asa, oricum

Trimiteți un comentariu