luni, 9 aprilie 2012

Oana Sarbu - Te iubeam

4 comentarii:

Ema spunea...

cam trista si obsesiva piesa asta
s-o fi intors el la ea dar ea nu pare deloc fericita... zice una dar din glas pare alta, pe mine nu ma convinge ca ar fi ceva de bine, mai ales ca-i tot repeta te iubeam
e ca o nostalgie a ce-a fost, ca o neputinta, chiar daca o sa mai fie ceva nu va mai fi niciodata ce-a fost, ce-si doreste...
apropo de nostalgie am vazut de curand un film al lui visconti din 48 - La Terra trema - facut intr-un sat din Sicilia cu locuitori de-acolo (deci nu cu actori) intr-un stil aproape documentar - dar f bine realizat si f puternic - mie mi-a creat un soi de nostalgie a raului, a neputintei care exista si pe la noi - sentimentul ca orice-ai face tot nu schimbi nimic ca asa e sortit a fi din mosi stramosi... ideea filmului pe scurt e asta: antonio, un pescar dintr-o familie saraca, neascultand sfaturile batranilor, se rascoala impotriva exploatarii la care era supus de catre angrosisti sperand ca poate rupe latul prin incercarea lui de a vinde pestele direct la oras; insa intr-o zi barca lui e distrusa de furtuna si dupa ce ajunge in strada cu toata familia e nevoit sa se angajeze de buna voie impreuna cu fratii lui mai mici la angrosistii impotriva carora se rasculase, pentru a nu muri de foame
filmul te lasa cu niste intrebari care te bantuie, chiar daca nu-ti place...
mie insa mi-a placut si ti-l recomand

Cata O spunea...

citesc al x-lea comentariu de la tine si imi dau seama ca in mod obsesiv cauti acul in carul cu fan, vezi latura negativa.. sigur e singura cale catre progres si o faci din generozitate.. pe mine nu ma convinge asta, nu ma convinge aia... pana la urma, e clar ca avem gusturi diferite.. si atunci incepem sa ne contrazicem pe lucrurile de baza, progunde, ca sa para ca nu vorbim de gusturi si ca e altceva dedesubt. ca e o problema actoriceasca sau regizorala la mijloc. ca e o problema de identitate cu sine insusi a artistului. ca nu e adevar. ca nu e profesionalism.
sincer, i don't give a fuck about that anymore. e o problema de viata. de ce ai postat tu aia si eu ailalta. pentru ca vrem sa spunem ceva cu asta. incercam sa transmitem un mesaj. nu intonam niste imnuri. e o problema de comunicare si trebuie sa facem efortul de a descifra mesajul celuilalt in mod corect.
intr-o lume in care mesajele sunt tot mai criptate sau formale.

revenind la ce zici tu, cu nostalgia raului. este unul dintre subiectele care ma fascineaza cel mai mult. am vazut recent 'the wind that shakes the barley', un film simplist cum ajungi din revolutionar, victima sociala. pe mine m-a facut sa plang. subiectul personal poate.

iar legat de omniprezenta raului, am citit recent o piesa de Bolintineanu care se cheama 'Stefan Voda cel berbant', o piesa pe care Eminescu a combatut-o la 20 ani ca fiind antipatriotica, chestie care mie mi-a starnit interesul. Aici nu mai e vorba de involutie, ci de prezenta constanta a raului in om. personajul lui stefan mi s-a parut aproape incredibil, asa era de pacatos. e un fel de hamlet care lupta pentru propriul desfrau si produce in jurul lui haos. una din victimele lui inebuneste, precum ofelia, desi dintr-un motiv mult mai bun decat echivalentul shakespearian, deoarece ea sufera un soi de viol si e renegata atat de logodnic, cat si de mama si societate. in fine, piesa nu ti-o recomand in nici un fel.

doar vroiam sa spun ca coborand tot mai adanc in mintea omului, descoperi, vorba lui Ita, destule lucruri urate pe acolo. adica nu e doar o chestie de soarta. a ca orice om care actioneaza cumva, are de suferit mai devreme sau mai tarziu altcumva si cred ca trebuie cumva sa ne asumam asta inainte de orice gest, ca nu va fi numai lapte si miere.

Ema spunea...

eheee, acul in carul cu fan :D asta-s eu, ma recunosc
cat despre cele zece comentarii negativiste eu nu le-am numarat dar e posibil sa mai urmeze, cand ma apuca critica, nu se stie cat ma tine :D
in ce priveste piesa, tre sa recunosti ca am gasit chiar si argumente desi as fi putut sa zic doar iaaacc ce naspa! :P

Cata O spunea...

e adevarat nu erau X, erau vreo III, dar pe de alta parte nimic nu e mai parsiv decat o critica in care sa aduci si argumente pro, asa ca sa para mai echilibrata :)

Trimiteți un comentariu