sâmbătă, 28 iulie 2012

maman - cristophe mae

o voce din zona Avignon care m-a insotit pe un drum nocturn luminat de fulgere

7 comentarii:

Cata O spunea...

hawaii sicilieni in mijlocul furtunii.. sau binele din mijlocul raului.. caci am vazut recent si reversul, adica raul din mijlocul binelui in filmul lui Mihalkov, Утомлённые солнцем.. care incident se refera la soare.. soarele comunist

Ema spunea...

ei... depinde de perspectiva, nici ploaia aia poate ca nu era asa rea...
am notat, o sa-l vad la intoarcere, uite cum ai reusit sa ma faci curioasa desi aveam filmul asta si-l tot ocoleam de ceva timp, dar acu gata, il vad, am zis! :-)

Ema spunea...

gata, l-am vazut si eu aseara... desi am inteles ca ar mai exista si o parte a doua...
de altfel de ieri ma tot bantuietot felul de explicatii, inca-l rumeg

Cata O spunea...

pai e un film care pe mine m-a dus de nas atat de mult incat atunci cand s-a terminat am refuzat cumva varianta relevata a adevarului si am preferat cumva in sufletul meu bezna iadului.. filmul dupa mine se joaca periculos cu un arheptip al iubitului din tinerete demonizandu-l si propune in loc un soi de relatie de tip Irinel Columbeanu pe care eu unul n-o prea inghit.. asta daca e s-o luam la nivelul de baza.

sti, uneori nivelul de baza nu functioneaza chiar cum trebuie pentru ca pur si simplu actorii sunt prea mult sau prea putin senzuali.. cum m-i se pare si filmul Maria's Lovers al lui Konchalovski. Acolo tipa e atat de rumena in obraji, ca sa ma exprim asa, incat tot subtextul social al soldatului dereglat de razboi paleste in fata eros-ului si nefericirii unei fete interpretate de o actrita prea buna pentru rol..

Ema spunea...

pierzi din vedere ca unii sunt atat de rationali incat se pot indragosti de o idee mult mai tare decat de realitate pana la a nu mai dormi, a nu mai manca, a tremura, a nu mai putea respira... iar cel care intrupeaza ideea devine iubit; acesti oameni iti pot spune ca pentru ei este iubirea absoluta care le aduce maximum de traire - si nu are nicio legatura cu relatia pe care zici ca o propune

acum colonelul pe langa ce intruchipa avea si foarte mult sex-appeal eu personal am fost cucerita de acest Mikhalkov :-) si reusise sa creeze pentru ei un rai - pentru ca filmul asa incepe cu o secventa de rai - ei 3 fericiti, in sauna - si din pacate dragostea femeilor se cam invarte in jurul potentei barbatilor, in timp ce colonelul a putut sa creeze acest rai, celalalt a plecat, in timp ce colonelul isi facea activitatea din convingere, celalalt avea convingerea ratarii ajungand sa faca muzica doar ca acoperire pt activitatea sa in politia politica - filmul creeaza toate premizele ca doamna sa-l aleaga pe colonel facandu-l pe acesta mai tare cam in toate privintele - de altfel alegerea ei e cat se poate de evidenta atunci cand face amor cu el imediat dupa ce aflase ca el era responsabil de plecarea lui Mitia - sa fie oare ca in dragoste toate armele-s permise?! stii pana la urma cum zicea colonelul toti avem de ales, ea alege sa nu sara pe geam in acel moment, Mitia alesese sa se inscrie in politia politica in loc sa riste surghiunul sau moartea in timp ce Maroussia alesese sa-si taie venele, Kotov alege sa infrunte politia si moartea stiindu-se curat etc pana la urma toata lumea are de ales chiar daca alegerile nu sunt pe gustul lor

filmul de care zici nu l-am vazut, o sa vad daca exista cumva la mediateca

Cata O spunea...

da, cred ca ai dreptate si in ceea ce priveste dragostea de idei, cat si alegerile Marousiei. m-am inselat, nu filmul e prost facut, ci alegerea marusiei are un soi de condamnabilitate pentru mine.

pentru ca nu poti sa nu observi ca ma-rusia, o fata-tara in pragul sariturii pe geam se lasa in modul cel mai putin romantic (deh, eu sunt totusi un romantic) fututa de cel care in ecuatia filmului reprezinta un bosorog - ca pana la urma si stalin avea o mustacioara draguta asta nu contest. iar bietul meu Mitea nu e doar un turnator care canta frumos la vioara si a plecat de acasa din nu-mi aduc aminte ce motive, ci unul care se sinucide. si atentie, el e mi se pare fratele prin adoptie al Marusiei. eu inclin sa cred ca asta nu reprezinta insidiositatea comunista, securistul care se culca cu tine si dupa aia te toarna cum am avut tendinta la un moment dat speriat fiind de abilitatile lui, ci mai degraba acea jumatate a ma-rusiei care in final s-a sinucis. jumatatea masculina, feminitatea reprezentand in general viata, supravietuirea..

multumesc pentru perspectiva autentic feminina a alegerilor marusiei (care fie vorba intre noi nu prea alege). Si in multe filme de ale fratelui konchalovki fata are de ales. Ma gandesc la "Primul invatator", "Povestea Asyei", "A nest of gentlefolk" (dupa Turgheniev) si "Unchiul Vanea" (Elena). In primele doua alegerea e romantica, e ales eroul de tip Mitea. In ultimele doua e sa-i spunem asa frumos, realista, e aleasa stabilitatea financiar-sociala. Exista un soi de instinct de conservare care impinge la asta si nu-l condamn. E alegerea matura, daca vrei. Eroul romantic e tipologic un tip slabutz, ftizic si muribund. Deci ce sa faci cu el pe termen lung.. vorba ta.

Acum daca as imputa ceva filmelor fratiilor Mihalkov, asemanatoare ca stil, este ca planul profund al iubirii,desi mereu prezent, e dublat intotdeauna de simbolistica istorica, ceea ce ii scade oarecum interesul pentru planul de baza. Prefer combinatia tarkovskiana dragoste-natura. tarkovski e cumva mai putin ipocrit in sensul ca nu ii pasa atat de mult de soarta neamului, ci mai mult de a lui. sti cum se zice pe la noi, cainele moare de drum lung si prostul de grija altuia. eu cred foarte tare in chestia asta cumva. sunt ca tanarul Melchior fascinat de capacitatea de jertfa a Wendlei. De aia, in general, Wendlele imi plac.. sunt atat de diferite de mine..

Ema spunea...

imi place ideea cu Mitia jumatatea masculina, are sens - desi am inteles ca in partea a doua a filmului descoperim ca tentativa de sinucidere a lui Mitia de fapt nu reuseste, ceea ce-i cam stirbeste din aura

tu zici ca faci efortul de a intelege aceste femei dar nu e asa, ramai undeva distant si rece si le judeci zicand ca fac o alegere realista - asta e varianta simplista de a vedea lucrurile... uite imi vine-n minte Sophie Marceau care a fost casatorita cu Andrej Zulawski 17 ani, el fiind cu 26 de ani mai in varsta decat ea - si nu-mi spune ca a ramas cu el pt bani si pt posibilitatea de a-si dezvolta cariera de actrita, asta putea sa faca in primii cativa ani, dar apoi? apoi de ce? de ce a ramas cea mai mare parte din viata sa alaturi de "bosorog"? N-am raspunsul dar am posibile explicatii. Insa te provoc si pe tine sa le cauti, sa incerci sa intelegi... Poate ca e o cautare a absolutului, ceva dincolo de micimea umana. O comuniune pe un palier superior...

Propozitia asta a facut deliciul comentariului - Eroul romantic e tipologic un tip slabutz, ftizic si muribund. :D Dar ai dreptate.

In ciuda acestei imixtiuni a planului istoric-politic in cel sentimental, eu nu reprosez nimic, imi plac asa cum sunt si poate ca le apreciez si mai mult pentru ca sunt asa. Poate ca cele doua planuri se potenteaza reciproc. Si eu il prefer deseori pe Tarkovski dar nu din aceleasi motive ci pentru ca la el totul este vis, poezie, traire, metafora, este un ideal catre care tind, in timp ce la Mikhalkov este viata, teatrul, conflictul. Dar nu as spune ca filmele lui tarkovski nu sunt ancorate istoric sau social, eu nu am vazut multe dar imi aduc aminte de secventele de razboi din oglinda sau de spatiul rus in descompunere din nostalghia - ce declaratie de dragoste facuta rusiei in filmul ala, cata iubire si tristete... apoi andrei rublev care de altfel din cate stiu eu a fost si cenzurat din cauza viziunii lui politice, apare acolo bine ilustrata o rusie medievala si barbara, asuprita de autoritati, in care singura scapare era arta...

Trimiteți un comentariu