marți, 21 august 2012

harder than easy - jack savoretti

cum o fi viata noastra de-acu-ncolo? o fi grea, o fi usoara? e ceva ce stim?

2 comentarii:

Cata O spunea...

retin cateva cuvinte ale istoricului Lucian Boia de pe care spunea ca in general despre viitor s-au spus numai prostii, pentru ca realitatea e ca habar nu avem ce o sa se intample. pe langa asta ideea ca lucrurile se repeta e la fel de tampita.. deci ideea ca ne-am putea uita in trecut pentru a intelege prezentul si viitorul e cam puerila.. sincer tind sa-i dau dreptate si spun simplu: nu stiu. vorba aia: nu credeam ca se poate mai rau.. :)

imi place subiectul asta, asa ca o sa mai adaug ca perceptia trecutului e si ea falsa. as putea spune despre perioada in care mi-am transformat viata in ultimii 3 ani ca a fost un soi de ascensiune, iar acum "beneficiez" de un soi de platou.. in realitate a fost destul de greu. A fost multa adrenalina, rusine, dificultati de adaptare, cateva nopti nedormite incercand sa fac mai multe lucruri deodata si unele mici depresii sociale. Un soi de exorcizare, un soi de conditie pentru evolutie. Practic aceste dificultati si depasirea lor au fost cele care m-au format. Munca in general nu e o fericire, dar are ceva beneficii ulterioare in plan social. Lucrurile obtinute usor n-au valoare personala. Insa aceasta fericire care vine la sfarsit nu tine prea mult. E ca aplauzele la sfarsitul unui spectacol. Tu muncesti 50-60 ore in repetitii si primesti 2 min de aplauze..

De aia fericirea pentru mine nu prea are valoare.. Eu m-as axa mai mult pe un soi de omogenitate existentiala. Un soi de extaz continuu.. Uite si civilizatiile orientale propun asta. Pentru ca tine mai mult.. Si dragostea are un rol foarte important in asta.. Cred ca o sa propun ceva in sensul asta.

Ema spunea...

da dar pana la urma durata nu e totul... daca atunci intr-o secunda ai inteles sensul vietii tale sau daca dintr-un cuvant al unui prieten ai prins esenta a multi ani de cautari poti trai apoi in lumina acestor adevaruri si intru ele si sa fii fericit asa - fericirea conteaza pentru noi toti, doar ca nu e pentru toti la fel

poate ca acele 2 minute merita cele 60 de ore dinainte, de altfel cred ca acele 60 de ore de dinainte sunt adevarata fericire, cele 2 minute sunt doar varful aparent al icebergului

imi aduc aminte acum cum ma simteam in copilarie cand citeam cate o carte care-mi placea si nu voiam sa se termine, cand imi dadeam seama ca ma apropii de sfarsit aveam ca o durere brusca si incercam sa adulmec fiecare propozitie, sa zabovesc cu imaginatia asupra cate unui cuvant... atunci eram deja constienta ca nu deznodamantul conta pentru mine... Poate ca felul lent de a citi cartea era pentru mine tot un fel de prelungire a extazului.

Trimiteți un comentariu