joi, 20 decembrie 2012
Mihaela Runceanu - De-ar fi sa vii
eh, de-ar fi sa vii..
si atentie la conditiile in care trebuie sa vii !!
Etichete:
Cata O,
comunism,
love,
romaneasca
sb_post_date = "joi, 20 decembrie 2012";
sb_categories = "Cata O,comunism,love,romaneasca";
sb_url_to_rate = "http://pentrumuzica.blogspot.com/2012/12/mihaela-runceanu-de-ar-fi-sa-vii.html";
sb_rated_title = "Mihaela Runceanu - De-ar fi sa vii";
sb_when_to_load = "immediate";
try { var sb_dp = Date.parse(sb_post_date + ' ' + "01:34"); sb_rated_creation = isNaN(sb_dp)? new Date() : new Date(sb_dp); } catch (e) { sb_rated_creation = new Date(); }
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
doamna asta manifesta un soi de vointa, de posesivitate, de ce-ar avea ea dreptul sa puna vreo conditie oricui, indiferent cine ar fi...
dar totusi nu e chiar conditie, zice mai mult o parere ca ar fi poate mai bine sa nu vina atunci, dar nu zice neaparat ca i-ar fi ei mai bine, ci ca ar fi general mai bine
nu stiu ce sa zic, eu nu am curajul asta de a pune conditii, cred ca mai degraba ma las in voia sortii
insa mihaela runceanu imi place mult, e si pe mp3-ul meu de mult timp :-) dar cu o alta piesa Fericirea are chipul tau - si culmea e ca-mi evoca nu imaginea vreunui iubit ci imagini cu munti, uneori ma gandesc ca acolo o fi fost fericirea mea de se leaga asa indisolubil desi n-au aparent vreo legatura
nu mi s-a parut posesiva, nici nu m-am gandit vreun moment la asta. Conditionalul 'de-ar fi' e pentru mine echivalentul lui 'niciodata', tocmai pentru ca ea spune umil 'as crede ca visez'. conditia suplimentara pe care o pune e superflua, pentru ca e construita pe o utopie, cam cum sunt iubirile.. eu le vad ca pe niste utopii.
asta cu fericirea ai dat-o maxim. nu stiu cum e, nici ce e, dar tind s-o definesc in ultima vreme ca doi oameni vorbind.. comunicand.. fara orgolii si fara complexe.
asta e interesant - ce evoca fericirea pt fiecare, pt mine munti, pt tine oameni care vorbesc fara orgolii si complexe - si pare ca e ceva realizabil ai putea chiar sa atingi asta, nu? dar eu n-o sa am probabil niciodata acea comuniune cu natura...
mi-am adus aminte de o intalnire ad-hoc cu o vulpe, o secunda cand si eu si ea am incremenit ca-ntr-o vraja, fara a mai respira, privindu-ne ochi in ochi de la acelasi nivel si la un metru distanta, si apoi ea tusti inapoi fuga prin iarba; eu m-am reintors naiv in acel loc mai multe seri la rand cam la aceeasi ora sa o reintalnesc dar ea nu a mai venit... cam asta-i si cu fericirea, crezi ca e posibila, ai impresia ca o zaresti sau chiar o zaresti pt o fractiune de secunda dar apoi nu mai vine... deh
uneori mai vine.. eu am facut aceeasi chestie cu niste caprioare.. si le-am revazut
lucky bastard! le-ai vrajit! mie nu mi-a mers...
unii ii spun noroc.. altii talent.. altii munca :)
Trimiteți un comentariu