foarte inspirata.. merge intr-un spectacol de pantomima, ca si cadru al poveștii. Are suișuri, reverii.. cred ca ar fi interesant sa-ti faci un numar plecând de la muzică..
eu am incercat o data, de fapt prima incercare din scoala dar nu a fost apreciata... insa chiar si ulterior toate momentele mele s-au dezvoltat cumva de la muzica
in lumea logica in care traiesc baietii.. si la mine... muzica se dezvolta din imagini.. imaginile atrag dupa sine si muzica, ca element de potentare a momentului, un accesoriu cu potential dealtfel.. de aia sunt asa de curios cum o fi sa pornesti de la muzica.. ca un fel de pierdere a controlului in repetitii
asta cu pierderea controlului la repetitii ma duce cu gandul la anumite bube pe care acu le vad mari si purulente in scoala noastra - si anume ca ar trebui sa existe controlul, marele inchizitor, la repetitii... - cred din ce in ce mai mult ca repetitiile nu ar trebui sa fie controlate, cel mult usor ghidate uneori, ci ar trebui sa fie mai degraba ca un laborator experimental in care amesteci tot felul de solutii si vezi ce iese, te mai frigi, mai faci sa sara-n aer, sau poate obtii leacul tineretii fara batranete, dar doar asa ai sansa sa obtii ceva care sa merite efortul - ori controlul nu face decat sa tina pe o carare batatorita ceva ce ar avea potentialul sa fie un drum nou si mult mai bun
perfect de acord. dar in acelasi timp, cred, si as pleda pentru o comparare permanenta a ceea ce se "produce" cu intentiile initiale.. eu cred ca intentiile initiale, acei samburi care ne cresc in imaginatie si care au de multe ori, forme finale !! sunt atat motorul, cat si pericolul intregii intreprinderi regizorale.. acum, cum faci ca sa le tii in frau, asta ramane de vazut practic..
5 comentarii:
foarte inspirata.. merge intr-un spectacol de pantomima, ca si cadru al poveștii. Are suișuri, reverii.. cred ca ar fi interesant sa-ti faci un numar plecând de la muzică..
eu am incercat o data, de fapt prima incercare din scoala dar nu a fost apreciata... insa chiar si ulterior toate momentele mele s-au dezvoltat cumva de la muzica
in lumea logica in care traiesc baietii.. si la mine... muzica se dezvolta din imagini.. imaginile atrag dupa sine si muzica, ca element de potentare a momentului, un accesoriu cu potential dealtfel.. de aia sunt asa de curios cum o fi sa pornesti de la muzica.. ca un fel de pierdere a controlului in repetitii
asta cu pierderea controlului la repetitii ma duce cu gandul la anumite bube pe care acu le vad mari si purulente in scoala noastra - si anume ca ar trebui sa existe controlul, marele inchizitor, la repetitii... - cred din ce in ce mai mult ca repetitiile nu ar trebui sa fie controlate, cel mult usor ghidate uneori, ci ar trebui sa fie mai degraba ca un laborator experimental in care amesteci tot felul de solutii si vezi ce iese, te mai frigi, mai faci sa sara-n aer, sau poate obtii leacul tineretii fara batranete, dar doar asa ai sansa sa obtii ceva care sa merite efortul - ori controlul nu face decat sa tina pe o carare batatorita ceva ce ar avea potentialul sa fie un drum nou si mult mai bun
perfect de acord.
dar in acelasi timp, cred, si as pleda pentru o comparare permanenta a ceea ce se "produce" cu intentiile initiale.. eu cred ca intentiile initiale, acei samburi care ne cresc in imaginatie si care au de multe ori, forme finale !! sunt atat motorul, cat si pericolul intregii intreprinderi regizorale.. acum, cum faci ca sa le tii in frau, asta ramane de vazut practic..
Trimiteți un comentariu