duminică, 28 aprilie 2013

Si pentru ca in ultima vreme am ratacit prin taramul mixurilor, postez o creatie proprie a unui... mixer celebru. Va rog sa aveti rabdare cu ea si sa si dati putin ritmic din cap si, de ce nu, si din restul corpului, ca sa ii simtiti vibratia!

1 comentarii:

Cata O spunea...

melodia ca melodia.. dar imaginea mi-e oarecum familiara.. cam asa vedeam drumul spre mare de la Harsova acum vreo 2 ani.. si eram cam la fel de bine echipat. adica deloc. acum, ca privesc inapoi, a fost un fel de initiere.. din pacate, ireversibila.. e ca un drog.. cand esti doar tu si drumul.. unii mai adauga si alte chestii la combinatia asta.. dar atunci e altceva.. pot fi prietenii, cainele, masina, motorul, bicicleta.. dar cred ca de fapt esti doar tu si drumul, un soi de profunzime, o axa Z, o gaura in timp si in spatiu.. sau de fapt o comuniune a timpului cu spatiul.. ca si atunci cand stai si nu faci nimic.. deoarece si spatiul si timpul merg impreuna inainte, ca si viata.. in fata ta e viitorul, in spate e trecutul.. si la mijloc esti doar tu.. pamant si cer, trecatori.. si lucruri pe langa care treci.. recolte, afaceri, mijloace fixe.. visurile unor oameni. Visuri transformate in piatra. Pe cand visul tau care e? E departe... atat de departe incat nu-l poti atinge.. le vorbesti doar celor cu care te intalnesti despre el.. visul meu e in alta parte.. visul meu nu e aici.. aici sunt doar eu si drumul, eu si dimineata, eu si soarele, eu si macadam-ul, autostop-ul, barurile de tara, fantanile de pe marginea drumului, oamenii cu grijile lor.. cu fricile lor, cu o spaima existentiala care ii trimite la scoala, la biserica, la munca.. iar eu am o cu totul alta problema.. am o pana de cauciuc, am o piatra in pantof.. mi-e foame, mi-e sete.. sunt jegos.. mi-e dor de casa, mi-e frica ca o sa ploua.. vorbesc singur.. cant singur.. mi-e mila de caini ca n-au ce manca, de tren ca nu poate sa mearga decat pe sine, de oamenii care n-au vazut niciodata marea..

Trimiteți un comentariu