vineri, 7 noiembrie 2014

le tourbillon (serge rezvani sous le pseudonyme bassiak) - jeanne moreau (film: jules et jim, françois truffaut)

alors tous deux on est reparti dans le tourbillon de la vie... aviz iubaretilor: in filmul jules et jim te poti indragosti de toate personajele, fara diferentiere :D

14 comentarii:

Cata Oprea spunea...

o ascult in tren. am avut privilegiul de a vedea intai cuvintele cantecului, care mi-au parvenit pe mail. ei bine, cuvintele astea au ceva tineresc in ele, in adevaratul sens al cuvantului, ceva ce melodia ulterior disimuleaza puternic in triluri traditionale. dar sa ne imaginam versyurile acestea spuse cu o oarecare gravitate.. el pot corespunde unei mari drame, poate cea mai mare drama pe care am cunoscut-o eu, comparabila cu moartea si anume drama imposibilitatii apropierii a doi oameni. sau efemeritatea apropierilor autentice...in periada asta lucrez cu liceeni si intensitatea cea mai mare a dramei o au ei. ei pot sa-si schimbe oricand optiunile, pot sa se indragosteasca nebuneste, pot muri si pot canta melodii preferate. pot avea idoli, pot visa, pot face 100 de lucruri, le poate fi rusine, se pot revolta. daca transformamncantecul intr-o poezie si repetitiile versurilor devin niste repetitii obsesive, atunci ele contin aceasta tinerete.

Cata Oprea spunea...

si ca o ironie, dupa ce am tastat textul de mai sus, google mi-a spus: "dovediti ca nu sunteti un robot"..
google isi bate joc de mine si ma face sa plang.
cum pot oare sa mai dovedesc ceva?

azi a venit o fata la mine si mi-a pus in palma un maimutoi. nimeni niciodata nu mi-a mai pus ceva in palma. am 32 de ani, si nimeni niciodata nu mi-a pus ceva in palma.. a spus ca vrea sa-mi multumeasca cumva si ca nu are nimic altceva sa-mi ofere deocamdata.

Cata Oprea spunea...

google insista sa afle daca nu sunt cumva un robot. se pare ca nubreusesc sa-l conving. de fapt a inceput el sa ma convinga pe mine ca s-ar putea sa fiu.

maimutoiul este un crocodil fotograf verde de 3 cm inaltime

Cata Oprea spunea...

deja m-am obisnuit. Google ma intreaba de fiecare data daca sunt robot, si eu ii raspund intoducand un numar. 510, 530, 508. nici nu e greu. Si in plus, numarul se schimba de fiecare data. Nu te plictisesti. Iar google este de incredere. De fiecare data imi accepta numarul si ma lasa sa-mi postez gandurile. Imi scrie gandurile. Si le transmite si la altii. La alti potentiali cititori. Sunt mii de cititori acolo, afara. Ei ce vorbesc eu, sunt milioane. E doar o chestiune de timp pana cand milioanele decititori vor descoperi ce-am scris. Bine ca nu sunt robot, ca atunci gandurile astea ramaneau netransmise. Ramaneau pe aici, prin casa. Sau prin tren.

Cata Oprea spunea...

in fata mea in tren, 2 tineri urmaresc 2 filme la doua laptopuri. filmul apropiat e un soi de telenovela cu barbati frumosi. un soi de tanar si nelinistit. un soi de sentimentebimpachetate intr-un frumos ambalaj servit pe suport digital direct in tren. Gratie tehnologiei putem servi acum sentimente si in tren. Filmul din fata e ceva filmat in stil documentar, dar tot o telenovela cred. Ceva american.

Relatia mea cu google e un pic ciudata totusi.Numarul nu e intotdeauna clar si adineaori mi-a fost frica ca-l gresesc. Daca gresesc numarul si google ma va considera in continuare robot. Nu voi mai putea trimite si primi sentimente. Ce voi face? Afara pe geam e intuneric bezna. Asa se intuneca in peioada asta. Devreme.

Cata Oprea spunea...

6880. am fost intrebat un numar din 4 cifre, dovada ca google are tot mai putina incredere in mine. Ah, Doamne ! nu vreau sa fiu un robot.

imi aduc aminte de fata care mi-a pus astazi maimutoiul in palma. Era intr-un fe tematoare. Ca as putea sa nu-l primesc. Sau ca as putea sa rad. Sau ca as putea sa nu inteleg mesajul care era.. multumesc. Doar multumesc. Si eu i-am raspuns cu un soi de raspuns.. cand de fapt si eu trebuia sa-i fi transmis acelasi sincer multumesc.

Probabil ca google nu o sa ma mai suporte mult timp. Asta e. Ce a fost pana acum a fost. Putin, dar a fost. Asta e. Multumesc.

Cata Oprea spunea...

lucrurile devin tot mai complicate. google m-a intrebat doua cuvinte diferite, iar pe primul de abia am putut sa-l citesc. Adica vreau sa spun ca asta da capcana de roboti. Cu intrebarea asta fac pariu ca a prins cateva mii, poate sute de mii de roboti pana acum. Era sa ma prinda si pe mine.

Pentru o secunda astazi mi-a fost frica. Cand fata cu maimutoiul m-a pus sa intind palma, habar nubaveam ce vrea sa faca. Nimeni nu m-a mai pus vreodata sa intind palma fara sa stiu ce va urma si mi-era frica ca nu cumva fata aceea sabse fi indragostit de mine. Sau cine stie ce alt gest nebunesc avea de gand sa faca. Nu sti niciodata la ce sa te astepti de la un licean.

Cata Oprea spunea...

pfiuu.. am scapat. acum eram sigur ca ma robotzeste, politistu naibii. mi-a dat doua cuvinte de numa masa le intelege. google si cu masa lu google. care o fi ea, dar pun pariu ca e dracului.

trenul s-a oprit intr-o gara. oare ce o fi aici. sa nu trec naibii de destinatie. noroc ca prietenul asta unde ma duc, am vorbit cu el sa ma sune. ca la plecare am adormit si am pierdut trenul si acum ii e frica ca ratez si sosirea. da, se pare ca nu numai pe google l-am speriat astazi, ci si pe Maruta (asa-i zice Andrei, alt prieten). Bine acum Maruta nu e google, adica cu Maruta te mai intelegi. I-am zis ca vin cu alt tren si m-a inteles. google nu cred ca ma intelegea niciodata. cred ca ma robotiza instantaneu.pzam. si eram robot.

manrog, toate ca toate, eu imi bag p in el de google. poate sa ma si robotizeze ca eu aproape am ajuns la filiasi si trebuie sa ma dau jos. am crocodilul fotograf la mine si Maruta trebuie sa ma astepte in gara. Ia ca ma suna.. e harmalaie. cica e la lautari si a baut cateva pahare. mda. si cica asta vine sa ma iande la gara. acu masina. auzi. sa te mai bazezi pe oameni.

Ema spunea...

M-a impresionat cam tot ce ai scris...
Cantecelul asta face parte din bagajul personal al actritei Jeanne Moreau si nu a fost intentionat pentru film; a fost compus de un bun prieten special pentru ea intr-o perioada tulbure, agitata, in care traia o serie de despartiri si reimpacari cu sotul ei Jean-Louis Richard. Este un cantecel cat se poate de personal si da, ai surprins bine esenta lui. De altfel s-a potrivit manusa si filmului care vorbeste cumva de aceeasi tinerete si repetitie obsesiva de care vorbesti si tu.
Acest multumesc cu maimutoi mi-a amintit un altul, trait de mine, cu un crocodil :))) Pe atunci eu eram prin liceu si un baietel mic mi-a pus in palma un crocodil verde capac de creion adapostit intr-un mic ou de plastic roz, zicandu-mi ca e cel mai frumos din colectia lui de surprize kinder. M-a napadit un puternic sentiment ambivalent de bucurie si tristete si am reusit sa-i zic multumesc doar cu ochii in lacrimi. De altfel acel crocodil verde inca exista undeva...
In ce-l priveste pe Google nu cred ca-l vei convinge vreodata ca nu esti robot, el e un robor, functioneaza pentru roboti dupa reguli de robot.
Bine ca ai reusit totusi sa iei alt tren si ca te-a asteptat cineva la sosire!
Si o intrebare care ma bantuie de ieri: tu ce replica aveai cand colegul T o avea pe deja celebra I like to wash it, wash it?

Ema spunea...

atat de mult mi-a amintit de crocodilul meu, ca acolo unde ai scris maimutoi eu citeam crocodil

Ema spunea...

de altfel cel care a compus cantecul pentru ea o acompaniaza la chitara pe Jeanne Moreau in film: Serge Rezvani

Cata O spunea...

fiecare cu crocodilul lui.. :))
https://www.youtube.com/watch?v=2xp22IYL2uU

replica lui 'I like to wash it' e lipsita de importanta, probabil. Era mai mult un fel de one man show. Theo era o buna oglinda a realitatii de atunci, eu doar l-am incurajat. Erau niste reclame, niste vremuri. Dar imi amintesc fata ingrozita a lu' Teachy cand a vazut ca Theo actiona prea in forta asupra unei panze albe destinata probabil proiectiilor cu retroproiector. Il luase valul rau.

Ema spunea...

daaa :))) relatia asta cu crocodilul e una cu totul speciala! unii au reusit chiar sa-si faca celebru crocodilul! de exemplu Bob Wilson care si-l prezinta in multe spectacole, inclusiv in mai recentul Peter Pan; ajunge ca o casnicie dar ar fi interesant de vazut cum se schimba relatia noastra cu crocodilul pe masura ce trece timpul...

Ema spunea...

da, probabil ca nu are vreo importanta... nu stiu de ce simt uneori nevoia sa stiu altceva dintr-un context anume... adica ramane o replica tembela lipsita de importanta care nu stiu de ce trezeste in mine curiozitatea de a afla mai mult, ce se intampla in rest, ceilalti ce ziceau, cum reactionau, de ce...

Trimiteți un comentariu