tag:blogger.com,1999:blog-551549162106413340.post4613541643226356194..comments2023-10-01T16:25:24.187+03:00Comments on pentru muzica: Ellie Goulding - Your SongUnknownnoreply@blogger.comBlogger4125tag:blogger.com,1999:blog-551549162106413340.post-71672793633385109392012-12-03T08:08:45.474+02:002012-12-03T08:08:45.474+02:00atat timp cat ceea ce-ti place nu gasesti decat ac...atat timp cat ceea ce-ti place nu gasesti decat acolo la muzeu, da.. dar frumusetea se gaseste si pe strada :)Cata Ohttps://www.blogger.com/profile/01778560387963980660noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-551549162106413340.post-26923170846914930572012-11-22T11:09:44.903+02:002012-11-22T11:09:44.903+02:00si totusi muzeele de pictura sau sculptura au cu t...si totusi muzeele de pictura sau sculptura au cu totul alt efect :-) de altfel creeaza chiar dependenta, daca trece mai mult timp fara sa mai visezi pe o pictura iti vine sa te urci pe pereti numai sa gasesti unaEmahttps://www.blogger.com/profile/05644629977080677100noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-551549162106413340.post-18082161900983452792012-11-10T01:05:40.877+02:002012-11-10T01:05:40.877+02:00de asta eu nu am prea mai vizitat muzee in ultima ...de asta eu nu am prea mai vizitat muzee in ultima mea excursie in franta.. ideea de muzeu in sine ma sperie.. ma atrage doar ideea de arta sau antropologie. dar muzeul in sine e ceva ca un soi de insectar<br /><br />asta e atat de departe de melodie, si totusi..<br /><br />eu am auzit melodia asta pe intro la filmul "dragostea dureaza 3 ani" si ce m-a socat a fost ca pt mine era mai bun decat originalul..<br /><br />si asa e. uneori o dragoste noua e mai buna decat cea veche.. uneori un om e mai bun decat un muzeu.. de 100 de ori..Cata Ohttps://www.blogger.com/profile/01778560387963980660noreply@blogger.comtag:blogger.com,1999:blog-551549162106413340.post-72227775036080710652012-11-09T19:08:14.103+02:002012-11-09T19:08:14.103+02:00asta-i un cantec optimist dar imaginile alea cu po...asta-i un cantec optimist dar imaginile alea cu pomii scrijeliti pentru mine sunt triste - ma doare ca am vazut Versailles-ul... si ce ma doare... ma doare ca avea oglinzile alea prafuite si zgariate cu mikey + cris = love, ca avea tapetul de matase scrijelit si piciorul balustradei lipit cu izolirband - e atat de dureros sa vezi ca din povestile de odinioara a mai ramas doar praful si pulberea si o multime de nebuni rataciti pe culoare cautand naibi stie ce... poate sa scrijeleasca si ei acolo doua nume comune pe ceva ce e un cadavru in descompunere<br /><br />poate de asta iubesc coverurile, ca pot da o noua viata unor vechi povesti<br /><br />pana la urma chiar ar costa atat de mult sa incerci sa mentii, sa pui in valoare, sa recreezi putin atmosfera ca doar oamenii nu vin acolo pentru acele teribil de obositoare filme despre cronologia castelului... ci vor sa atinga putin viata care a fost candva in el dar cum sa mai faca asta? ca doar nu a mai ramas nimic, doar cateva scaune si doua baldachine... unde e mobila, stralucirea, costumele, lumina, muzica, teatrul, dansul, dragostea, viata care pulsa candva acolo? acum nici macar stafii nu mai danseaza ci doar niste mortaciuni care se misca sacadat in lungul culoarelor imortalizand toata nimicnicia lumii intr-un cliseu...<br />Emahttps://www.blogger.com/profile/05644629977080677100noreply@blogger.com