la fille du pere noel - jacques dutronc

Si cu acest ultim cantec cred ca inchei incursiunea in universul Dutronc, destul de eclectic si original, dar mai ales valabil la orice varsta. La noi fiecare si-a gasit cate o piesa preferata in repertoriul lui. Aici una ritmata despre care cheri zice ca e pentru strip-tease. Hmmmm... Nu-i rea ! Pentru vorbitorii de franceza, textul acestui cantec e un deliciu. Chiar nu pot iesi din acest univers fara sa-l mentionez pe geniul majoritatii textelor lui Dutronc: scriitorul Jacques Lanzmann care face o treaba extraordinara si construieste cred jumatate din produsul pe care-l reprezinta Dutronc. Textele sale de o ironie fina, deseori intoarsa catre sine insusi, reusesc sa formeze o uniune ideala cu personalitatea efervescenta a lui Dutronc si muzica lui originala. Astfel, impreuna, cei doi ajung sa faca istorie in peisajul francez muzical inca din anii ’60. Ca o curiozitate, bunicii materni ai lui Lanzmann provin din Chisinau, parintii lui fiind imigranti. Din pacate acest geniu al textelor muzicale a plecat intr-o alta lume, sper eu la fel de muzicala.

jean louis trintignant , brigitte bardot, roger vadim - et dieu ... créa la femme

Si revenind la intrebarea despre talent ramasa in suspans, revin aici cu raspunsul meu; talent are cel care poate intr-o fractiune de secunda printr-o privire, un gest etc sa transmita ce nu pot ceilalti printr-o suta. L-am mentionat in postul meu despre talent pentru legatura pasagera avuta cu Romy Schneider si nu pentru talentul extraordinar pe care il are; raspunsul insa se intrezarea. Aici o secventa devenita celebra din filmul Et Dieu... créa la femme, regizat de Roger Vadim cu minunata lui sotie, Brigitte Bardot, de doar 21 de ani. Relatia lor incepe sa scartiie, iar Vadim indragostit pierdut de nevasta lui, incearca sa-si tina promisiunea pe care i-a facut-o de a face din ea o actrita de cinema si poate si sa o recucereasca. Intentie nobila care nu avea sa iasa chiar cum era prevazut. Ca partener il alege pe tanarul Trintignant, cvasi-necunoscut. Cei doi nu se plac deloc. Brigitte il considera o mamaliga, vrea un actor mai seducator si considera ca niciodata nu va putea fi credibila ca-i indragostita de el. Vadim se tine tare pe pozitie, nu cedeaza, il considera perfect ca sa o puna pe ea in valoare. Filmarile incep, Vadim insista sa filmeze in ordinea desfasurarii actiunii pentru a o revela treptat pe Bardot, incurajeaza la maxim toate scenele pasionale intre ei si surpriza! Ce se intampla?! Cei doi parteneri de joc se indragostesc fulgerator unul de celalalt, ca doi poli opusi care se atrag iremediabil. Bardot e dezinvolta, senzuala, unduitoare, Trintignant e timid, stangaci, teapan. Dar focul izbucneste. Si cu el, parjolul. Trintignant e gelos, tiranic, ameninta ca pleaca, lasa tot filmul balta daca nu-l paraseste pe Vadim imediat. Inutil de adaugat ca filmarea continua intr-o tensiune maxima. Fiecare noua scena il apropie pe Vadim de finalul in care stie ca va fi parasit. El insa isi tine promisiunea pana la capat desi isi vede sotia iubind pe altul fix in fata ochilor si a camerei lui de filmat. Filmul se face si desi nu e vreo capodopera, are meritul sa dezvaluie umanitatii bomba senzuala Brigitte Bardot si actorul de exceptie Jean Louis Trintignant. Va las acum sa salivati pe coapsele lui Bardot, ca si mine. Dar dupa ce va stergeti, uitati-va cum el face cu privirea in cateva secunde ce face ea cu coapsele timp de cateva minute. Nu stiu daca sunt multe priviri in cinema mai sexi ca asta si nici macar Bardot nu-i rezista.Si sincer nici nu stiu cine ar rezista unei astfel de priviri. Acum ca o anecdota de final, despartirea. Cei doi se iubesc pasional asa vreun an pana cand domnul e luat in armata (pe vremea aceea era obligatorie). Vrand sa-i faca o surpriza dulcineei lui, vine in permisie si o gaseste in pat cu un cantaret celebru, Gilbert Becaud. Domnita fuge si se incuie intr-o camera si-i lasa pe cei doi impreuna. Becaud il roaga sa-l lase sa-si puna pantalonii si apoi il intreaba ce ar putea face pentru el. Trintignant ii cere 1 milion de franci. Becaud face cecul si i-l da. Trintignant pleaca si cu umorul lui fin marturiseste ca nu s-a dus niciodata sa incaseze cecul, dar s-a plimbat cu el in buzunar cateva luni si s-a simtit mult mai bine. :))) Ce-i trist e ca Bardot avea sa spuna la batranete despre el ca a fost iubirea vietii ei si ca a facut o prostie la varsta aia. Prostia insa se plateste scump chiar si la 20 de ani...

a la vie, a l'amour - jacques dutronc

dupa ce ne-am delectat de ceva vreme cu muzica lui, zic sa-i uram azi de ziua lui fix ce-si doreste; si nu cred ca-i asa de greu de implinit dorinta asta la 78 de ani... mai era o versiune din tinerete in care si canta la pian in apa dintr-o piscina in care vin sa se scalde tot felul de dudui in costume de baie care mai de care mai unduitoare, dar era de un kitsch teribil; nu stiu cum, dar live-urile ii ies mult mai bine decat inregistrarile in studio

cerisiers roses et pommiers blancs & marinella - tino rossi

De ceva timp sunt de-a dreptul flatata de un domn din cartier. Are 81 de ani, o voce minunata si canta mereu. De cate ori ma vede pe strada imi face cate un mic concert de 4-5 cantece din repertoriul lui Tino Rissi, al lui Claveau sau al lui Mariano. Imi spune ca si-a ratat cariera, ca ar fi trebuit sa fie cantaret. Dar ca a fost inginer. A visat mereu sa-si ia o casa in cartier dar si-a luat un apartament putin mai sus, insa se plimba in fiecare zi prin cartier. Acum canta in azilele de batrani si uneori prietenilor. Iar acasa canta la saxofon pe furis in garaj. Este inalt si sarmant, ma priveste gales cu ochii lui verzi incetosati pe sub ochelari, aproape ca as zice ca-mi face curte. Sunt incantata de atentia pe care mi-o acorda si simt ca as sta cu el la cantece si povesti cu orele. Merci, Monsieur, ca-mi amintesti ca viata se poate trai frumos la orice varsta! Aici doua cantece din repertoriul lui stradal.

nunta - phoenix

offf, ce dor mi s-a facut de aceasta nunta pe care o tot reascult in bucla de cateva zile; nici nu-mi vine sa cred ca nu a fost postata pana acum

rossignol du jura (polka) & c'est un mauvais garçon (valse) & prenez les mandarines (passo doble) - emile prud'homme

tot din seria minunatiilor primite face parte si acordeonul lui Emile Prud'homme, cat de frumos suna si ce inocenta gasesc acelor vremuri, inocenta pierduta parca de societatea noastra moderna...

hovern'engan - levon minassian & armand amar

muzica ce poarta catre alte vremuri, alte locuri, alte vieti; o muzica ce indeamna la visare si creatie cu ajutorul acestui minunat de dulce sunet facut de dudukul lui Levon Minassian nici imaginile nu sunt mai prejos, fotografiile alb-negru ale lui Ara Güler fiind o adevarata poezie

le plus difficile, le petit jardin, c'est peut-être ça l'amour, l'homme et l'enfant, voulez-vous - jacques dutronc

dupa tripticul atat de sensibil al doamnei, hai sa ascultam cele trei varste ale stimabilului domn intai vremea in care viata e la picioarele sale de la inaltimea celor 20 si ceva de ani apoi vremea linistii, a implicarii, a maturizarii si nu in ultimul rand vremea despartirii, a reflexiei si a transmisiei - desi nu ma aflu poate chiar in aceasta vreme, ma simt atrasa de ea mai mult decat de varsta anterioara si nu pot alege intre piese asa ca postez mai multe acum dupa un maraton prin varstele celor doi interpreti, pot zice ca varsta a treia e cea de care m-am lipit cel mai mult in ambele cazuri... sper sa nu fie un semn ca sunt deja la varsta a treia!!! :))))

tous les garcons et les filles & le temps de l'amour & rendez-vous dans une autre vie - francoise hardy

Sunt putine cantece din repertoriul bogat al acestei minununat de frumoase si fermecatoare doamne care sa-mi fi ramas intiparite in minte. Intai cautarea de inceput - acest cantec l-am auzit deseori din vocea suava a unui domn barbos si zau ca a avut si are un efect nostim asupra mea. apoi vremea marii iubiri alaturi de sotul Jacques Dutronc care a si compus muzica, vreme in care ma regasesc si eu si vremea despartirii pentru o revedere intr-o alta viata care ma cam rascoleste

bon anniversaire & dors mon amour - andre claveau

pare bizar sa postez eu aceste mici bjuterii muzicale pe care le-am primit azi dar vreau sa le inscriu in memoria mea online si sa cant Bon anniversaire la petrecere. Cine stie? Poate si voi :))

romy schneider & jacques dutronc - l'important c'est d'aimer (andrzej zulawski)

Ce e talentul? Dupa intrebarea ta, Cata, si raspunsul meu, am tot rumegat talentul, unde e si unde nu. Cum sunt in perioada muzicala Dutronc, m-am dus cu gandul la primul lui film important: alaturi de Romy Schneider in regia lui Andrzej Zulawski L'important c'est d'aimer. Un film considerat de multi o opera de arta, cu un titlu bizar, as adauga. Era talentul lui Zulawski, cel al lui Shneider sau al lui Dutronc? Al tuturor? Sau al niciunuia? Intai Zulawski primeste sarcina de a face un film dupa romanul Noaptea americana in care cativa regizori isi sparsesera dintii inaintea lui. Accepta cu conditia sa schimbe pe ici pe colo in punctele esentiale. Din mai nimic creeaza rolul sotului si-si bazeaza actiunea pe un triunghi amoros intre actrita, sot si fotograf. Ce sa zic?! Reteta succesului. Apoi n-as putea zice ca da dovada de mai mult curaj in alegerea actorilor fix pe rol. Romy Schneider in rolul unei actrite trecute de prima tinerete, careia esecul ii sufla-n ceafa, aflata intr-un moment de criza profesionala si sentimentala. Vai, ce coincidenta, Schneider e in plin divort si respira suferinta prin fiecare por. Ba mai si viseaza sa scape in sfarsit de umbra lui Sissi cu buclisoarele ei printr-un adevarat rol de compozitie. Zulawski o miroase bine si-i ofera pe tava consolarea: rolul visat plus, bonus, tanarul Dutronc. Un soi de Pierrot sarmant si timid care mai mult se ascunde decat se arata si caruia ii da indicatia suprema pe platou: “fa ce vrei!” punandu-i si machiajul de clovn. Ce avea el sa faca in fata camerei era insa mai putin important decat rolul din cabina. Romy are nevoie sa se hraneasca cu dragoste, de care duce acuta lipsa. E o femeie ranita profund de un sot de care divorteaza si un amant care o paraseste. In filmarea anterioara avusese parte de o aventura cu Jean-Louis Trintignan, de care se indragostise, insa domnul, aflat intr-un moment de fragilitate si doliu, o paraseste imediat dupa terminarea filmarii, intorcandu-se la sotie. Toate aceste esecuri isi pun amprenta asupra ei care-si gaseste alinarea din ce in ce mai des in alcool. Zulawski ca geniu manipulator ii aseaza cabina lui Dutronc fix langa a ei, cu rugamintea sa vegheze ca ea sa nu bea prea mult inainte de filmari. Nici ca se putea un paznic mai bun la oi decat lupul. Dutronc fiind cunoscut si recunoscut pentru slabiciunea lui pentru bauturi si femei sfarseste prin a fi mai beat decat ea. In plus, ce coincidenta, e fix pe gustul domnitei: un barbat fin, inteligent, cu un umor intepator si o anume timiditate buna de topit gheata. In plus, e intr-un moment delicat, fiind de multisor cu Francoise Hardy, frumusetea epocii, cu care tommai ce avusese un bebelus. Bineinteles, profetia regizorului se implineste si Romy e indragostita din nou pana peste cap de “sot”. Isi joaca fiecare scena cu forta realitatii pe care o traieste. Nici macar nu se incurca, personajul sotului numindu-se Jacques, la fel ca actorul care-l interpreteaza. Intre filmari, Romy continua sa joace rolul vietii ei, fara vreo diferenta majora. Cu forta incredibila a disperarii, traieste intens fiecare clipa. Suferinta ei e vizibila pentru toti. Dutronc recunoaste ca avea in fata o femeie care suferea si acceptand sa joace in film a mai facut sa sufere o alta, a lui. Romy da totul si vrea totul. Isi invita partenerul la pranz, inchiriind o camera in hotelul de deasupra pentru a termina masa frumos. Domnul e flatat si partida e castigata pentru amandoi. Ea isi hraneste arta, el egoul marindu-si colectia de fete de vis. De altfel, el avea sa recunoasca ca niciodata in viata lui nu s-a mai dispus de el astfel. Insa isi recunoaste limitele, este un sofer de taxi in fata unei soferite de tir. Si are de ales intre rolul de musca prajita pe lampa lui Romy sau barbatul vietii lui Francoise Hardy. Alegerea nu e greu de facut, iar Romy e din nou parasita la sfarsitul filmarii, intr-un mod nu tocmai elegant. Fascinant acest amestec de sensibilitate, lasitate si ego din barbati, pe care Zulawski il surprinde perfect in sinuciderea sotului din film, anticipand doar cu putin, sinuciderea sotului lui Romy, Henry Meyen in realitate. O musca imprudenta care se prajise. Cand am vazut filmul acum multi ani am fost bulversata. Cat talent! Iar acum ma intreb ce e talentul? Puterea de a iubi cu pasiune, de a te lasa folosit pe altarul artei, de a-i manipula pe ceilalti pentru un bine imaginat? De a surprinde niste aspecte ale vietii pe are o traiesti? De a te lasa umilit si terfelit in tot felul de scene incomode pentru a rasari apoi mai frumos decat oricand? Cel putin eu asa am perceput-o pe Romy Schneider in acest film, aproape fara machiaj dar cu o frumusete, forta si stralucire incredibile. Chiar ca te loveste tirul! Dupa acest film Zulawski s-a ales cu consacrarea internationala, Romy Schneider a primit Cesarul pentru cea mai buna actrita, iar Jacques Dutronc a inceput o cariera serioasa de actor.

Eva Cassidy - Over The Rainbow

 Ia sa vedem daca mai stiu sa postez.. (later edit: aparent modalitatea s-a schimbat..)

Intr-o totala antiteza cu jovialitatea ultimelor cantece.. aceasta mai veche cunostiinta, regina a cover-urilor..  in special in aceasta reinterpretare.. Oare in fiecare dintre noi sta un talent nedescoperit, sau or fi doar unii...

l'arsene & le gentleman cambrioleur - jacques dutronc

aceeasi marie cu alta palarie, sau cum zicea singur, si-a intors haina invers si zau ca-i sta tare bine oportunistului... ba as spune ca imbatraneste asa ca vinul bun...

mini, mini, mini - jacques dutronc & francoise hardy

in urma sccesului rasunator reportat de Dutronc la toate categoriile de varsta de la 2 la 40 de ani, aduc in actualitate fusta mini pe care toti o privim cu drag, mai ales cand sta pe picioarele lui Hardy

qui c'est celui-là ? - pierre vassiliu & partido alto - chico buarque

un playboy mai romanesc asa... si originalul

plus je t'embrasse - blossom dearie

anii care trec fac vinul si mai bun, totul e sa avem suficient din pretiosul lichid de la inceput

i will follow you - ricky nelson

Viata pare deseori sa glumeasca pe seama mea. Mereu am crezut ca dragostea este multipla, cu mii de fete, fluida, mereu schimbatoare. Iubirea vietii nu exista, imi ziceam cu convingere, e doar subiect de roman... si iata cum anii se aduna si convingerea slabeste... Ce-as putea sa mai cred cand dupa 10 ani sunt tot indragostita si tot de omul de langa mine?! Sa vrea oare viata sa-mi arate tocmai mie contrariul?

les playboys - jacques dutronc

ah, barbatii astia au un sarm nebun, cum sa nu le cazi la picioare?!