marți, 4 mai 2010

desert rose - sting

in weekend am urcat pe Piatra Craiului; pe cand ma oprisem la un popas langa refugiu a coborat in ritm alert un tip cu schiurile in spate aruncandu-ne un zambet pe care eu l-am interpretat drept salut si ceilalti drept aroganta; acel gen de zambet care spunea totul: nu am nevoie sa ma aprobati, stiu ca ma credeti nebun pentru ca ma dau cu schiurile pe zapada ramasa in cele mai abrupte vai din Piatra Craiului, nici macar nu va salut pt ca nu am nevoie sa ma placeti, sunt ok asa cum sunt si eu va consider ok chiar daca va odihniti dupa un fel de plimbare pe munte, totul e ok si zambesc, va zambesc
nu-mi aduc aminte cum arata, imi amintesc doar zambetul si fibrele prelungi ale picioarelor; ce ciudat cum un simplu gest sau un detaliu iti raman intiparite in minte si incep sa spuna o poveste

12 comentarii:

Liliana spunea...

cand eram melodia aceasta in voga, am aflat ca sting facuse un maraton sexual de nu stiu cate ore, zile si m-a surprins foarte tare, ma uitam la el in acest videoclip ca la un martian...eram mai mica, de asta eram asa socata:)

Cata O spunea...

am participat si eu la un maraton, am alergat 10 km. chestia interesanta la maraton e ca desi pare ca alergi intr-un grup foarte mare, de fapt esti mai mult tu cu tine insuti, ceilalti sunt doar un pretext ca sa nu te opresti. de aia e bine sa ai niste casti cu muzica sau ceva. eventual un iphone ca sa poti accesa bloguri muzicale :)

Busu spunea...

@ema ce traseu ai facut?

@liliana sigur sting? cred ca sigur singur :)

vlad popic spunea...

Reascultand acum, imi dau seama cat am undervalued melodia aceasta in trecut... Cadenta generala usor à l'africaine punctata de fine detalii care ating intr-un gand firele de nisip fierbinte... m-a vrajit ca incredibilul unei oaze in fata aerului ondulat :-)

... Si Piatra Craiului... majestatea unui desert stancos ud (mersul pe stanci cand ploua si suvoaiele curg indistinct peste stanci si noi)... ô, ce fraze... dar imi amintesc, la inceput m-a lasat fara grai exigenta lui... dar dupa mularea pe el cumva, parca mereu cand vad pamantul abrupt deasupra orizontului ma inneaca nostalgia... :-)

Ema spunea...

traseul: Pestera - La Table - La Om si inapoi

nu pot compara niciun alt loc cu Piatra Craiului, stiu ca suna ciudat dar m-am indragostit de locul ala, de cate ori stiu ca merg acolo am fluturi in stomac, nu pot dormi, o stare continua de agitatie... imi place sa urc din chei prin padurea deasa de parc-as fi Alice in Tara Minunilor cu milioane de gaze imprejur, imi plac stancile abrupte si grohotisul care fuge de sub picioare, ador mirosul de fan din mai, imi place sa adorm in iarba citind cate-o carte sau cu geamul deschis auzind prin vis tunetele si mieii, sa ajung pe un drum prafuit de tara, pustiu, si sa gasesc un indicator: Str. Valea cu calea - ce m-a distrat...

Busu spunea...

da, da, same addiction here ...

imi place pe partea nord-vestica, de la diana prin padina inchisa, cand ajungi la stancile care alcatuiesc orga si abruptul care pur si simplu iti taie rasuflarea si iti doresti sa fii si tu unul din vulturii care danseaza liber deasupra acestui peisaj romantic (in sensul curentului)

Liliana spunea...

@busu
sigur sting, dar cu partenera (una singura) si cred ca era chiar sotia lui:)

Cata O spunea...

@Liliana
cu sotia? cool!

Liliana spunea...

voi v-ati gandit la toate prostiile:)

Cata O spunea...

I actually thought of no such thing, and my posts can testify about my good intentions. I was actually referring to sports, but we are so over this in the conversation that one might think we are schizofrenic or amnesic to bring back the subject, so it is most convenient that we consider it dead for all that matters

Liliana spunea...

@cata o
just sports...just do it..:)

Cata O spunea...

sa treaca ploaia asta si incep maratoanele

Trimiteți un comentariu