... Dintr-un film omonim, cu perspectiva inversata cumva fata de sentimentul de mai sus, dar intensitatea ramane, si parca merge oricum... In orice caz imi canta asta seara printre metrouri si cladiri semicirculare :-)
joi, 16 decembrie 2010
Leonard Cohen -- The land of plenty
De inima verde ca sencha japonez si fierbinte, vin cu un sentiment pe care in ultima vreme il am din ce in ce mai pregnant in periplurile prin orasul meu (cel nou, dar veche cunostinta) : ca parca nu as mai pleca deloc de aici... Cumva ca-n Der Zauberberg cred... Parca ca as fi aici de cand ma stiu... asa ca ciobanasul prin poienile lui transhumantice...
... Dintr-un film omonim, cu perspectiva inversata cumva fata de sentimentul de mai sus, dar intensitatea ramane, si parca merge oricum... In orice caz imi canta asta seara printre metrouri si cladiri semicirculare :-)
... Dintr-un film omonim, cu perspectiva inversata cumva fata de sentimentul de mai sus, dar intensitatea ramane, si parca merge oricum... In orice caz imi canta asta seara printre metrouri si cladiri semicirculare :-)
Etichete:
ceai,
Chez le capitaine,
film,
Vlad Popic
sb_post_date = "joi, 16 decembrie 2010";
sb_categories = "ceai,Chez le capitaine,film,Vlad Popic";
sb_url_to_rate = "https://pentrumuzica.blogspot.com/2010/12/leonard-cohen-land-of-plenty.html";
sb_rated_title = "Leonard Cohen -- The land of plenty";
sb_when_to_load = "immediate";
try { var sb_dp = Date.parse(sb_post_date + ' ' + "00:57"); sb_rated_creation = isNaN(sb_dp)? new Date() : new Date(sb_dp); } catch (e) { sb_rated_creation = new Date(); }
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
6 comentarii:
sencha I agree... filmul nu l-am vazut, crd.. sentimentul de acasa e specific serii.. barlog. vizuina..
Ah nu cred c-ai inteles intocmai : sentimentul e cam la fel, chiar usor creescendo, indiferent de ora si lumina :-)) Oricum aici vizuina mi-e in piata ;-)
acum incep sa inteleg desi nu inteleg pe deplin.. e doar o nostalgie ? credeam ca e ceva mai primar, mai brut...
Nu, nu-i nicio nostalgie : e asa primar si brut cum spui, numai ca el ma pocneste cel mai pregnant cand sunt in strada, in piata, printre oameni, printre lumini, printre cladiri ;-)
un fel de agorafilie
Da, exact, asa ceva ;-) Imi era dor de oameni, de constructie sociala spontana, dupa pustia glaciar/la bretona... :-)
Trimiteți un comentariu