duminică, 20 martie 2011

Edouard Artemiev -- bande son din Oglinda / Tarkovski

Tot pe linia electro/chill nostalgia m'a purtat la o alta comoara adanc ingropata... Precursor as well ?

5 comentarii:

Cata O spunea...

nu am inteles muzica, nu am inteles nimic dar am crezut si pentru asta iti dau 5 stele fara ezitare... de fapt iti dau stele pentru ca esti prietenul meu si iti mai dau multe alte stele pentru ca respiram acelasi aer desi ne vedem odata la cativa ani..
oglinda este o expresie a inutilitatii cred (nu vbesc de film acum) pentru ca in ea se reflecta ceva atat de bine, prea bine.. e ca si cand nu ar mai avea sens sa te oglindesti din moment ce acolo, in tara minuninilor, totul arata atat de bine.. dar ar trebui sa vedem ca nu e chiar asa.. ca aici la noi nu e ca acolo si ca avem ceva de lucru ca sa ajungem macar la nivelul parintilor nostri care ne parasesc incet...

vlad popic spunea...

Desi sunt intr'o dispozitie gen "femeia bionica" in perioada asta (... de fapt m'ai mai prins tu asa mai demult in zor de vara pe bicicleta sau pe jos, la delushor...) ton commentaire m'a profondément touché... Da, la tropismul catre oglinzi drept manifestare a unei forme de romantism... idealism neresemnat... da... inutilul innobilant (sau inmobilant), n'est-ce pas ?

Cata O spunea...

da, o abreviere a paradisului in care noi aproape ca nici nu mai avem loc si trebuie sa avem grija unde punem punctul..

vlad popic spunea...

Nici timp... de fapt totuna'i... nespà ? Fascinanta lingura goala cum le rastoarna pe toate in relief... timpul devine proiectie... chiar ca in the eye of the ... atunci m'am prins si eu de ea...

Cata O spunea...

ca o fantoma care scartaie dulapul merita sa incercam sa o vedem, sa o prindem, poate in vis, poate in trezie..

Trimiteți un comentariu