cerisiers roses et pommiers blancs & marinella - tino rossi

De ceva timp sunt de-a dreptul flatata de un domn din cartier. Are 81 de ani, o voce minunata si canta mereu. De cate ori ma vede pe strada imi face cate un mic concert de 4-5 cantece din repertoriul lui Tino Rissi, al lui Claveau sau al lui Mariano. Imi spune ca si-a ratat cariera, ca ar fi trebuit sa fie cantaret. Dar ca a fost inginer. A visat mereu sa-si ia o casa in cartier dar si-a luat un apartament putin mai sus, insa se plimba in fiecare zi prin cartier. Acum canta in azilele de batrani si uneori prietenilor. Iar acasa canta la saxofon pe furis in garaj. Este inalt si sarmant, ma priveste gales cu ochii lui verzi incetosati pe sub ochelari, aproape ca as zice ca-mi face curte. Sunt incantata de atentia pe care mi-o acorda si simt ca as sta cu el la cantece si povesti cu orele. Merci, Monsieur, ca-mi amintesti ca viata se poate trai frumos la orice varsta! Aici doua cantece din repertoriul lui stradal.