romy schneider & jacques dutronc - l'important c'est d'aimer (andrzej zulawski)

Ce e talentul? Dupa intrebarea ta, Cata, si raspunsul meu, am tot rumegat talentul, unde e si unde nu. Cum sunt in perioada muzicala Dutronc, m-am dus cu gandul la primul lui film important: alaturi de Romy Schneider in regia lui Andrzej Zulawski L'important c'est d'aimer. Un film considerat de multi o opera de arta, cu un titlu bizar, as adauga. Era talentul lui Zulawski, cel al lui Shneider sau al lui Dutronc? Al tuturor? Sau al niciunuia? Intai Zulawski primeste sarcina de a face un film dupa romanul Noaptea americana in care cativa regizori isi sparsesera dintii inaintea lui. Accepta cu conditia sa schimbe pe ici pe colo in punctele esentiale. Din mai nimic creeaza rolul sotului si-si bazeaza actiunea pe un triunghi amoros intre actrita, sot si fotograf. Ce sa zic?! Reteta succesului. Apoi n-as putea zice ca da dovada de mai mult curaj in alegerea actorilor fix pe rol. Romy Schneider in rolul unei actrite trecute de prima tinerete, careia esecul ii sufla-n ceafa, aflata intr-un moment de criza profesionala si sentimentala. Vai, ce coincidenta, Schneider e in plin divort si respira suferinta prin fiecare por. Ba mai si viseaza sa scape in sfarsit de umbra lui Sissi cu buclisoarele ei printr-un adevarat rol de compozitie. Zulawski o miroase bine si-i ofera pe tava consolarea: rolul visat plus, bonus, tanarul Dutronc. Un soi de Pierrot sarmant si timid care mai mult se ascunde decat se arata si caruia ii da indicatia suprema pe platou: “fa ce vrei!” punandu-i si machiajul de clovn. Ce avea el sa faca in fata camerei era insa mai putin important decat rolul din cabina. Romy are nevoie sa se hraneasca cu dragoste, de care duce acuta lipsa. E o femeie ranita profund de un sot de care divorteaza si un amant care o paraseste. In filmarea anterioara avusese parte de o aventura cu Jean-Louis Trintignan, de care se indragostise, insa domnul, aflat intr-un moment de fragilitate si doliu, o paraseste imediat dupa terminarea filmarii, intorcandu-se la sotie. Toate aceste esecuri isi pun amprenta asupra ei care-si gaseste alinarea din ce in ce mai des in alcool. Zulawski ca geniu manipulator ii aseaza cabina lui Dutronc fix langa a ei, cu rugamintea sa vegheze ca ea sa nu bea prea mult inainte de filmari. Nici ca se putea un paznic mai bun la oi decat lupul. Dutronc fiind cunoscut si recunoscut pentru slabiciunea lui pentru bauturi si femei sfarseste prin a fi mai beat decat ea. In plus, ce coincidenta, e fix pe gustul domnitei: un barbat fin, inteligent, cu un umor intepator si o anume timiditate buna de topit gheata. In plus, e intr-un moment delicat, fiind de multisor cu Francoise Hardy, frumusetea epocii, cu care tommai ce avusese un bebelus. Bineinteles, profetia regizorului se implineste si Romy e indragostita din nou pana peste cap de “sot”. Isi joaca fiecare scena cu forta realitatii pe care o traieste. Nici macar nu se incurca, personajul sotului numindu-se Jacques, la fel ca actorul care-l interpreteaza. Intre filmari, Romy continua sa joace rolul vietii ei, fara vreo diferenta majora. Cu forta incredibila a disperarii, traieste intens fiecare clipa. Suferinta ei e vizibila pentru toti. Dutronc recunoaste ca avea in fata o femeie care suferea si acceptand sa joace in film a mai facut sa sufere o alta, a lui. Romy da totul si vrea totul. Isi invita partenerul la pranz, inchiriind o camera in hotelul de deasupra pentru a termina masa frumos. Domnul e flatat si partida e castigata pentru amandoi. Ea isi hraneste arta, el egoul marindu-si colectia de fete de vis. De altfel, el avea sa recunoasca ca niciodata in viata lui nu s-a mai dispus de el astfel. Insa isi recunoaste limitele, este un sofer de taxi in fata unei soferite de tir. Si are de ales intre rolul de musca prajita pe lampa lui Romy sau barbatul vietii lui Francoise Hardy. Alegerea nu e greu de facut, iar Romy e din nou parasita la sfarsitul filmarii, intr-un mod nu tocmai elegant. Fascinant acest amestec de sensibilitate, lasitate si ego din barbati, pe care Zulawski il surprinde perfect in sinuciderea sotului din film, anticipand doar cu putin, sinuciderea sotului lui Romy, Henry Meyen in realitate. O musca imprudenta care se prajise. Cand am vazut filmul acum multi ani am fost bulversata. Cat talent! Iar acum ma intreb ce e talentul? Puterea de a iubi cu pasiune, de a te lasa folosit pe altarul artei, de a-i manipula pe ceilalti pentru un bine imaginat? De a surprinde niste aspecte ale vietii pe are o traiesti? De a te lasa umilit si terfelit in tot felul de scene incomode pentru a rasari apoi mai frumos decat oricand? Cel putin eu asa am perceput-o pe Romy Schneider in acest film, aproape fara machiaj dar cu o frumusete, forta si stralucire incredibile. Chiar ca te loveste tirul! Dupa acest film Zulawski s-a ales cu consacrarea internationala, Romy Schneider a primit Cesarul pentru cea mai buna actrita, iar Jacques Dutronc a inceput o cariera serioasa de actor.