Dupa putin Pink Floyd parca ar merge un ValiVijelie

O formatie legendara, o melodie complexa, un loc inedit. Baietii s-au facut high cat le-a permis lor inaltimea, apoi s-au instalat in amfiteatrul de la Pompeii intr-o zi cu temperaturi ca cele de pe soare si s-au pus pe dat tot ce stiau ei mai bun. Se aude ca dintr-un canal radet neastupat, discul original nu suna nici el mai bine decat vocea lu tanti nuti de la 7, dar asta cu atat mai mult contribuie la acel feeling de "odata in viata am reusit sa fac asta". Soare devastator, istoria sumbra a locului, tehnologia neagra (vezi teancul de boxe "Pink Floyd London"), sunetul ratacit al chitarilor ... totul ma face sa ma gandesc la o autodistrugere in numele creatiei.

Nu, n-am fumat nimic, sunt patruns doar de atmosfera din melodie. Pentru cei nerabdatori cu experimentele acustice de la inceputul melodiei, pot sari direct pe la minutul 5, unde incepe haosul !