Seydou:
Ananamin:
Mie mi se pare très très touchant, quoi... :-)
joi, 15 aprilie 2010
Un interpret african care-mi place mult: Salif Keita -- Ananamin & Seydou
Inspirat de un comentariu anterior al Emei, cu "un interpret african cvasi-necunoscut care-mi place mult", mi-am amintit cum intr-o seara cineva mi l-a "prezentat" pe acest treasure-artist, Salif... O cu totul alta reprezentare a Africii, rien à voir avec les banlieues de Marseille ou d'Avignon... Aici doua mostre :
Seydou:
Ananamin:
Mie mi se pare très très touchant, quoi... :-)
Seydou:
Ananamin:
Mie mi se pare très très touchant, quoi... :-)
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
13 comentarii:
deosebit !
mi-ai amintit de : http://www.trilulilu.ro/Eurochild/f2dbc48a88b0e2?video_google_com=
Foarte tare! De la Ayub imi place si: http://www.youtube.com/watch?v=NqAPMN6nFow (are asa parca foarte vagi accente asiatice, mai ales pe partea instrumentala) :-)
si inca 2, un pic mai comerciale ce-i drept:
http://www.youtube.com/watch?v=qQwCCm-H-sU
(corurile astea africane zici ca vin direct din planeta, au asa o rezonanta ca nu-ai incotro, ti se ridica prul in cap)
si
http://www.youtube.com/watch?v=3wBTM_E9PNU
(mai la misto, parca asculti in camionul cu gaini la o piata undeva pe congo)
Mi se pare intriguing melodia cu Darfur :-) A doua, e drept, parca e mai apropiata de Majic Sistem :-) Dar mi se pare funny nonetheless! :-)
am ascultat ca un nou nascut tot ce ati postat aici si suna tare bine; iar cand nu mai era nici o speranta am recunoscut si eu ceva: cuplul youssou/neneh si bineinteles ca ii stiti si cu: http://www.youtube.com/watch?v=VMZ4SBYpeZw&feature=related
Nu stiu, de cand a aparut, am simtit constant ceva opresiv in 7 seconds, un sentiment de claustrare if I may... ca atunci cand cineva se afla intr-un submarin aflat sub banchiza polara... adica melodia aceasta imi trezeste *exact* acelasi sentiment ca pasajul din romanul copilariei mele "Vingt mille lieues sous les mers" al lui Jules Verne, unde Nautilus ramane blocat sub banchiza, iar locatarii sai se lupta cu rezervele din ce in ce mai scarce de oxigen, iar sentimentul claustrarii e coplesitor - una din cele mai bune metafore ale claustrarii totale (un fel de sistem de russian dolls la scara umana, et là, on ne rigole plus...) Si de asta niciodata nu am reusit sa simt cum toata lumea din jur era asa de incantata de acea melodie... mie imi provoca mereu vertige-uri...
@popic Trebuia sa fii citit si submarinul Dox; baetii de pe Dox nu aveam nici o treaba, scapau tot timpul din ghearele pericolului!
te inteleg cu diferitele senzatii, mie la vremea ei, cam aceasi cred, Don't speak a celor de la No Doubt mi se parea mega claustrofobica desi ca la 7 seconds, toti ascultau intr-o veselie
7 seconds a fost medie, dar don't speak stiu ca m-a marcat...
ele sunt melodii triste, rascolesc pe-acolo, de-aia poate s-au regasit multi, nu au fost incantati neaparat. insa poate pe unii i-au eliberat, pe voi nu:)
Actually, eu nu am privit Don't speak deloc asa... pentru mine a fost mai degraba o incrancenare sisifica, o batere incordata a pasului pe loc, dar care e mai degraba voluntara, in sensul ca se poate renunta la ea totusi... in timp ce in 7 seconds claustrarea imi pare impusa din exterior (ca in cazul Nautilus), nu exista posibilitatea de a renunta si a merge la culcare...
Submarinul Dox o luam mai degraba ca pe o comedie, in timp ce aventura lui Nemo si Aronnax, o traiam dramatic, desigur si pentru ca eram biased by my own experiences (am participat la cateva expeditii pe bune si lungi in plina mare, vazand cum vine treaba cu furtunile, penuria de apa, etc)... La fel cum am trait si romanele lui Joseph Conrad... la un moment dat (prin vacante de vara) traiam mai mult in cartile respective decat in lumea reala, unde aveam un comportament mai degraba vegetativ, ghetto-style... :-)
pe mine cele doua melodii ale lui Salif Keita ma fascineaza..., celelalte la care faceti referire 7 seconds si Don't speak n-au insemnat nimic pt mine
mi-ati facut un dor nebun de Ali Farka Toure la lumanare
eram prin liceu asa.. si poate eram eu mai copil asa, dar faceam niste lucruri extraordinare totusi.. am fost intr-o tabara din aia in care nu stiam ce o sa se intample, poate o sa iasa ceva cu o fata, sau poate o sa ma distrez cumva, o sa-mi fac prieteni, etc... genul de excursie in care te duci cu prezervativele la tine si te intorci cu ele neatinse acasa.. dar totusi cu o colectie de amintiri despre lucruri pe care nu le-ai mai facut niciodata.. in fine, sa trec la subiect.. imi placea de o fata, draguta foc dealtfel.. dar pe care n-o cunosteam, nu ma cunostea.. si nu eram eu mare crai, dar cand la un moment dar au pus melodia aia cu "don't speak, I know what you're thinking" pe care eu cred ca o interpretasem in mod gresit... poate ceva de genul.. "don't speak, I know you're also thinking about it".. m-am dus glonst la ea si am invitat-o la dans.. ca doar era un bluz, nu? trebuia sa profit si eu de moment, ce naiba.. si nu prea stia ce sa zica saraca, pana la urma a zis da.. si.. ei bine, restul e tacere..
muzical vorbind, ms pt muzica africana...mi-au placut in special Kothbiro lui Ayub, unde imi place singularizarea vocii in linistea care o inconjoara dar si Living Darfur, care nu conteaza ca e mai comerciala atat timp cat suna bine, nu? astea 2 sunt mai agresive asa.. si corespund mai bine gusturilor mele.. dar si celelalte sunt frumoase..
mi-a placut asocierea don't speak for 7 seconds pe care ati facut-o.. intradevar sunt "amandoua a bout de souffle", daca e sa le privim prin ochii unui adolescent sau ale unui hot de masini de exemplu.. sau de biciclete.
@john tare de tot descrierea "taberei"
genial!
merci!
Trimiteți un comentariu