vineri, 17 decembrie 2010

Gil Mellé -- Ballet time

Pe un fond discret de Ceylon verde impletit cu rubarba, smochine, capsuni si cirese ma las leganat usor de acest maestru polimat al zilelor noastre, pictor, sculptor, jazzist, compozitor de muzica de film, printre pionierii electro-ului in aceasta din urma nisa... Dar nu oricum, ci de maniera eclectica, amestecata cu percutie clasica (orchestrala)... Aici cu ceva ce numai ce anunta titlul nu e, dar parca acest buchet instrumental invita la orice... atat timp cat ramane gracil

2 comentarii:

Cata O spunea...

imi place cum lipseste linia melodica generala, evidenta in alte jazzuri, de exemplu in Take 5..

http://pentrumuzica.blogspot.com/2010/01/take-5-piesa-mea-fav-de-jazz.html

dar si aici vine din cand in cand refrenul.. ta ri ra ri ra ri ra riiii re raa

vlad popic spunea...

Da, cea de aici mi se pare in contrapunct aproape perfect cu aceea ;-) Si tocmai, eclectismul despre care spuneam se manifesta si prin ceea ce ai remarcat tu ;-) Ca si Ceylon-ul cu capsuni si smochine... Unde-i linia generala ? :-)

Trimiteți un comentariu