miercuri, 17 martie 2010
cheek to cheek - fred astaire
si eu am simtit asa acum vreo 15 ani, inca imi aduc aminte... oare de ce avem pretentia absurda ca lucrurile sa fie mereu la fel; ce bine ca nu-i asa
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
5 comentarii:
ma indoiesc ca era acum cinspe ani...ce stiai tu la cinci ani despre asa ceva?:)
si cei tristi se vor bucura.. si nostalgia le va disparea.. ;)
He he, paradoxal, ascultam si eu asa ceva (si simteam la fel) in copilarie, adica... cam tot acum 15 ani... Dar si azi imi ramane draga atmosphera respectiva, chiar daca, totusi, poate din fericire, acum lucrurile nu mai sunt la fel...:-) Amuzanta (fara conotatie pejorativa) mi se pare ingenuitatea JOCULUI actorilor... ca o adiere de aer racoros...
sunt sigura ca ati remarcat nostalgia din spatele cuvintelor :-P de altfel Cata i-a si zis pe nume... deci da, si mie mi-a ramas draga atmosfera de atunci si o mai retraiesc cand si cand; v-am aruncat o minge la fileu si ma bucur ca ati prins-o :-)
eh, asa-i in tenis, depinde foarte mult cu cine joci..
http://www.youtube.com/watch?v=o7-9xvWitTA
Trimiteți un comentariu