marți, 20 iulie 2010

Les comédiens - Charles Aznavour

Accept si eu provocarea Irinei :-)
Eu mi-l imaginez pe John in rol de clovn pe strazile din Paris incercand sa stranga un ban. Face tot felul de jonglerii cu niste mingiute colorate in timp ce copiii il privesc la inceput neincrezator dar apoi cu bunavointa fata de stradania lui. Copiii sunt publicul lui fidel, pe unii i-a invatat chiar sa jongleze si ii stie pe toti dupa nume. Cel mai mare e Pierre care are 6 ani, e bolnav de SIDA si sta la orfelinatul din strada Toulouse. Pentru el si pentru ceilalti spectatori exigenti John danseaza, canta, face mima, toate prost, dar se straduieste si uite ca strange si niste banuti cu care-si va lua paine cu salam de la colt si, daca-i ramane ceva, o camera pentru la noapte. Daca nu, va dormi la adapostul pentru saraci. Are mereu in buzunar un carnetel in care scrie versuri si cand e in toane bune le recita. Spera ca intr-o zi va ajunge celebru, un editorialist va vedea in el potentialul si-i va propune sa publice o carte de poezii. Si cat de mandru va trece atunci prin acel loc si cum isi va aminti de copii si de jonglerii si de...Lola. O iubeste pe ascuns pe Lola, o domnisorica la vreo 19 ani, ce lucreaza ca fata-n casa cu etaj a avocatului Lirre din coltul strazii. De-aia si-a si ales locul asta pentru a-si etala performantele artistice. In fiecare zi, mai putin sambata si duminica, are ocazia s-o vada pe Lola dimineata la 9 cand vine la munca si seara la 5 cand pleaca. Uneori Lola ii arunca un banut si minunata ei privire galesa si atunci John e fericit si scrie versuri. Lola il inspira, fara ea e ca pierdut... si uite ca azi n-a venit la munca, e ora 9:15 si ea n-a venit... Sa fie oare bolnava? Parca ieri dimineata mergea cam greu si avea o privire trista... si a si tusit. O, Doamne! Dar nu... ca seara parea vesela... Sa fi plecat? Sa-si fi gasit altceva de lucru? O fiinta atat de inteligenta si de frumoasa sigur a fost remarcata si de altii si poate a primit vreun post de secretara sau si-a gasit un iubit cu bani? Vreun scriitor celebru... Sigur Lola nu se putea indragosti decat de un artist... Dar oare cum sa afle?

9 comentarii:

Busu spunea...

:)) ce-au mai john fetele astea cu tine ? cu ce le-ai gresit ?

Liliana spunea...

clovn, ahahahahaha! foarte frumoasa povestea, ema:)

Liliana spunea...

desi cata are o predispozitie catre filme horror:)

Cata O spunea...

error?..hmpf, in fine, recomentez:

asadar, observ un laitmotiv al portretelor, imaginea de bohemia, de greenwich village, dar si de exemplu ca fac multe chestii si pe toate prost.. chestie care ma incanta intr-un fel, e o subtilitate, o tusa fina a unui portret psihologic, nu-i asa, al meu si ma bucur ca il vad mai multi

cat despre coincidente, unul din gandurile mele noi de azi (ieri, ma rog) era ca atunci cand voi ajunge la Paris (destul de curand) sa fac si ceva lucrativ, adica sa cant.. si imi propuneam eu sa cant ceva in engleza, ca tot e o limba straina acolo, ce sa cant, cum sa car chitara in avion, etc..

carnetel de versuri si bilanturi financiare am deja, desi Ema nu stia de el.. asa cum nu stia nici de Paris si planurile mele.. dar ce e omul, decat o palida reflexie a soarelui, un dans jucaus in oglinda valurilor care pleoscaie malul, unde bivolii se adapa si tantarii sar de colo colo...

Irina ma vedea asa cum eram acum cativa ani, Ema asa cum voi fi peste cativa ani, cu un portret care ma flateaza, Lola e acolo, ma asteapta, ah, nemtoaica focoasa ce esti.. Lolaaaaaaa.. tsch... se face ca nu ma aude !

Irina (mama lu' Andrei) spunea...

am ras cu lacrimi! =))
1.uite cine se poate apuca de scris romane, vezi?
2.sa inteleg ca Lola e "la femme qu'on attendait"?
3.adevaru' e ca acum cativa ani ne vedeam mai des...

Ema spunea...

N-o sa va ascund ca si eu m-am distrat scriind pur si simplu ce-mi venea in minte, fara nicio prelucrare. Ba la sfarsit radeam tare ca a venit B la mine:
- De ce razi asa?
- Hai sa-ti arat!
Si i-am citit textul dupa care mi-a zis cu o mutricica ingrijorat-copilareasca:
- Pentru mine n-ai scris niciodata ceva atat de frumos... Nu scrii ceva si despre mine?
Si m-a umflat rasul si mai tare, cred ca am ras cateva minute.

Si acum, ca sa linistesc pe toata lumea, va spun ca am scris fara prea mare legatura cu realitatea, pur si simplu ce-mi inspira persoana lui John. Daca s-a intamplat sa corespunda ceva realitatii, ma bucur, inseamna ca posed un pic de intuitie. :-)

John, la Paris mergi cu cortul? As vrea si eu dar nu stiu sa cant. :-P

Cata O spunea...

da, si eu am fost uimit de acuratetea clar-viziunii tale.. :)

la Paris, cortul ar fi varianta de lux.. stai linistita nici eu nu stiu sa cant, o sa invat pana atunci probabil..dar, chiar daca nu canti, ar fi bine sa sti sa faci ceva totusi.. sa reciti de exemplu, sau sa stai nemiscata..

Liliana spunea...

eu nu subscriu la varianta emei, in ceea ce priveste raportul cu realitatea.
e drept ca a cam luat-o razna in ultimul timp, dar noi speram sa-si revina
dar vreau si eu la pariiiis cu coooortul...pot sa dansez.

Busu spunea...

Paris .. Hilton ?

Trimiteți un comentariu